De ce ne lasam sotiile singure intr-o casatorie construita pentru doi?

Draga sot de rahat,

Da, cu tine vorbesc! Stiu deja la ce te gandesti:

„Eu nu sunt un sot de rahat! Lucrez peste 50 de ore pe saptamana pentru a plati pentru casa noastra, pentru masinile noastre si vacantele de vara, pentru bijuteriile ei si activitatile copiilor. Imi iubesc sotia si familia.”

„Nu sunt un sot de rahat. As face orice pentru sotia mea.”

„Nu sunt un sot de rahat. Am reparat lucrurile din toata casa. Am tuns peluza, am plimbat cainele, am dus gunoiul, am schimbat scutecele celui mic, am dus copiii in parc.”

„Nu sunt un sot de rahat. Nu beau excesiv, nu iau droguri, nu fumez.. lucrez, nu insel, nu ma port urat cu sotia mea.”

Acum asculta si ce am eu de zis. Inteleg. Intr-adevar, nu crezi ca esti un sot de rahat. Eu te felicit pentru toate lucrurile bune pe care le faci si te aplaud pentru toate sacrificiile pe care le faci pentru sotia si familia ta.

Dar ghici ce?

Taci! Esti un magar si un sot de rahat.

Nu stii nimic despre casatorie. Nici nu vrei sa stii mai multe. Insa eu stiu un singur lucru: eu, ca si tine, sunt un nemernic. Si eu am fost un sot de rahat. Anul trecut, chiar in ziua Pastelui, sotia mi-a aruncat verigheta pe care o tinea pe deget de noua ani si mi-a spus ca pleaca.

A durut… si inca doare. M-am speriat. Dar nu am fost socat.

Pentru ca noi, sotii, avem mult mai mult control decat credem. Si toti – femei si barbati – suntem nevoiti sa dam dovada de mai multa responsabilitate decat trebuie avand in vedere vietile pe care le traim.

Si asta este ceea ce trebuie sa fac acum. Accept ce s-a intamplat. Intrebarea mea este: Daca as fi fost sotul perfect in tot acest timp, am fi ajuns in acest punct in care sotia mea sa caute in alta parte fericire si liniste?

Da, nu trebuia sa termine relatia noastra asa cum a facut-o. Nu primeste aplauze pentru asta. Dar in aceasta situatie eu trebuie sa imi asum responsabilitatea – cel putin o parte din mine – pentru schimbarile care au avut loc.

NU AM FOST UN SOT PERFECT.

Sincer, nici nu sunt sigur ca am fost un sot bun.

Am iubit-o. Am fost bun cu ea. Am vrut sa o fac fericita si sa o vad cu zambetul pe buze tot timpul. Am vrut sa am grija de ea si sa ii ofer tot ce vrea. M-am dus la munca in fiecare zi pentru ea. Ea mi-a dat putere. Am vrut sa fiu cu ea pentru totdeauna.

Dar eu eram un nenorocit. Un nenorocit egoist. Si, in timp ce credeam ca m-am rascumparat in ultimii doi ani ai casniciei noastre, cand cresteam profesional, ea se retragea din aceasta viata in doi.

N-am stiut la momentul respectiv, insa in urma cu patru ani, un moment definitoriu s-a intamplat in viata mea, in timpul rundei finale din turneul de golf The Masters – acesta era considerat cel mai popular turneu de golf al anului. Traind in Ohio, aceasta este perioada anului minunata, in care timpul este frumos si zilele par perfecte.

Sotia mea iubeste sa stea tot timpul in natura. Ea a crescut la tara si pentru ea a sta in casa in timpul unei zile frumoase era un chin.

Pe atunci, fiul nostru nu avea nici un an. Sotia mea mi-a cerut sa mergem, ca familie, sa ne plimbam.

Hai la plimbare in parc.

Hai la gradina zoologica.

 

2 comments

Follow us

Don't be shy, get in touch. We love meeting interesting people and making new friends.

%d blogeri au apreciat: