Anamaria Vasile

De ce să nu fii amantă?

Dincolo de considerentele morale care m-ar putea împiedica să accept un statut de amantă, se adaugă puternicul meu orgoliu şi frica de a deveni o victimă. Dincolo de considerentele morale care m-ar putea împiedica să accept un statut de amantă, se adaugă puternicul meu orgoliu şi frica de a deveni o victimă. Morala dictează necruţătorcă amantele sunt femei de moravuri uşoare, fără respect faţă de iubirea altei femei. Nu consider că cineva este în măsură să judece din punct de vedere moral o femeie care alege săfie amanta unui bărbat care aparţine deja altei femei. Principiile morale sunt volatile, nu sunt universale şi ar trebui modulate în funcţie de situaţia de fapt, de conjunctură. Mi se par de o ipocrizie crasă persoanele care pot cu o uşurinţă revoltătoare să arunce cuvinte grele la adresa amantelor.

Pe de altă parte, nu voi înţelege niciodată ce forţă demonică le împinge pe femei să se mulţumească cu atât de puţin. Să fii amanta pentru că eşti fascinată de potenţa bărbatului, de aspectul lui fizic, de contul lui bancar, de orice altceva poate fi discutabil din punct de vedere moral. Însă să fii amanta pentru că iubeşti, pentru mine e ceva de ordinul basmelor, ceva ce este adiacent cu prostia. Din momentul în care te-ai culcat cu un bărbat însurat intri pe un făgaş periculos. Dacă aventura se limitează la câteva schimburi de mesaje şi câteva nopţi pierdute în hoteluri ieftine sau scumpe, după caz, riscurile pentru amanta sunt minime. Amanta va putea ieşi în momentul când va dori dintr-o astfel de legătură. Însă când nopţile se adună, amanta se va confrunta cu riscul de a se îndrăgosti. Atunci, ea se condamnă la o existenţa searbădă, tristă şi înjositoare. Legătura bolnăvicioasă care se creează are supărătorul obicei de a părea puternică, mai ales dacă este alimentată de declaraţiile de iubire a bărbatului în cauză. Sufetul protagonistei va fi hrănit de ceea ce psihologii numesc „efectul Romeo şi Julieta”.

 

În faţa imposibilităţii de a-şi trăi dragostea curat, în văzul lumii, în formula unui cuplu, aşa cum este el conceput de socieate, amanta va crede că este şi mai îndrăgostită şi nu va părăsi relaţia. Sunt siderată când văd fete, tinere,deştepte, cu potenţial, care se subjuga singure într-o astfel de relaţie.Masculul le adoarme cu poveşti despre viitor de care şi ele sunt conştiente că nu vor deveni realitate. Însă sufletul amantei se hrăneşte cu iluzii împachetate cu mii de funde. Aşteptarea devine un mod de viaţă pentru ea. E dovedit ştiinţific că dragostea e oarbă, îndrăgostitul se concentrează numai pe calităţile partenerului, însă uită să-şi mute privirea pe defectele acestuia. Însă până când iubeşti un om incapabil să te iubească pe deplin? Pentru mine, bărbaţii care înşeală şi îşi răsfaţă amantele cu cuvinte dulci sunt doar nişte laşi, incapabili să iubească sincer, nişte debusolaţi. Nu sunt debusolaţi din vreo complicaţie interesantă a căilor sufletului,ci dintr-o simplă lăcomie şi instabilitate emoţională. Sunt incapabili să facă o alegere. Iar la urma urmei de ce ar face o alegere când are o femeie acasă şi una gata să-i sărute picioarele într-un hotel? Însă ce rămâne din sufletul mutilat al amantei în faţa unui bărbat care conştient sau nu o manipulează? Duritatea vorbelor mele este din păcate proiecţia realităţii. Nu poţi când eşti un bărbat în toată firea să-ţi baţi joc de inima amantei tale, conştient de iubirea ceţi-o poartă. Nu poţi să-i devastezi viaţă cu declaraţii de iubire pe care nu le poţi concretiza.

 

 

Uneori, amanta, în orbirea în care îşi duce existenţa invocă potrivirea de basm dintre ei care e şubrezită doar de momentul nepotrivit în care s-au cunoscut. Probabil că lucrurile ar fi fost altfel dacă s-ar fi întâlnit când el ar fi fost un bărbat liber, însă nepotrivirea timpului nu e un factor decisiv asupra formei relaţiei lor. Un bărbat îşi poate părăsi iubita, îşi poate părăsi chiar şi soţia, dacă sufletul lui aparţine acum amantei.În orice poveste există specificităţi care înlesnesc sau îngreunează decizia de a te separa depersoana pe care în principiu ai iubit-o cândva. Însă ca o regulă generală, nu poate fi negat faptul că bărbatul are libertatea de a pleca. Şi totuşi nu pleacă. În pofida lacrimilor vărsate pentru amantă, a pretinsei dragoste pe care i-o poartă, seara adoarme în braţele soţiei. Nici atunci amanta nu îşi deschide larg ochii, nu vede că relaţia lor ar putea fi posibilă. Cuplul pe care şi l-ar dori nu depinde de forţe cosmice de neînţeles ci de decizia bărbatului de a pleca din patul conjugal. Însă e mai bine cu două decât cu una, nu? Amanta se complace astfel într-o situaţie imposibilă, ba poate chiar iubind drama statului de femeie de rang 2. Femeia care sărută cu patos un bărbat care poate doar cu o oră înainte a fost sărutat de prima femeie din viaţă lui e o victima a propriei naivităţi.O naivitate murdară, căci e conştientă de poziţia pe care o are şi în niciun caz nu ar trebuisă o transformăm în vreo sfânta. Însă acest lucru nici măcar nu e important, căci nu schimbă cu nimic faptul că amanta suspină visând la o viaţă alături de bărbatul respectiv. Întrebări fără răspuns, sinucideri repetate ale sufletului sunt traume la care amanta se supune deliberat.

 

De ce? De ce nu poate amanta să iasă din noroiul în care a intrat cu tocurile fine? Brutalitatea trezirii la realitate trebuie trăită pentru ca amanta să se elibereze. Realitatea e că ea e a doua femeie cu care un bărbat se culcă. Visul iubrii dintre ei nu poate fi proiectat în realitate prin vorbe. Faptic, declaraţiile de iubire nu schimbă nimic. Până la trezire, amanta rămâne victima a unei imposibilităţi care ar putea fi transformată în posibilitate. Dacă convertirea această nu se produce, amantei nu îi rămâne altceva de făcut decât să întoarcă spatele şi să nu îşi mai biciuiască sufletul cu simple promisiuni ce nu îşi găsesc continuitatea în fapte. Doar aşa ar putea să întâlnească libertatea şi fericirea autentică. Până atunci, îşi hrăneşte sufletul cu boală şi îşi înjoseşte statutul de femeie, ingropandu-se într-un mod de viaţă în care vrând, nevrând se mulţumeşte cu jumătăţi de măsură.

SURSA

 

2 comments

  • Și când totuși bărbatul își părăsește soția și copilul pentru amanta deoarece soția nu a mai suportat situația dar după o perioada el vrea o relație sau chiar împăcare, ce se întâmplă cu marea dragoste a porumbeilor? Ea a știut sa îl joace . Nu i-a înapoiat suma de bani ce era lui datoare și el nu a vrut sa renunțe. Astfel au avut contact permanent. Dar acum el o cauta pe fosta soție.

  • Pentru cel cu veleitati „a toate cunoscator” si care face analize…,ii recomand „The Bridges of Madison County” sau chiar citeva poezii de-ale lui Paunescu,din superbul:”Iubitiva pe tunuri !”,poate pricepe si el ca dragostea nu cunoaste reguli,n-are norme si proceduri,nu se supune unor canoane si principii,fie ele chiar morale,unor analize exhaustive reci si pragmatice..cine nu a auzit de sindromul Stockholm..si e foarte bine ca e asa,altfel cu norme protestante sau de alta natura, am sacrifica frumusetea acestui simtamint,trairile,visarile,placutele ore de insomnie,s.a.,dar am sacrifica si diversitatea care a dus la ce suntem azi…

Follow us

Don't be shy, get in touch. We love meeting interesting people and making new friends.