Devenisem sora sotului meu. Vali nu voia…

Devenisem sora sotului meu. Vali nu voia sa mearga la psiholog, eu incercam sa-l inteleg. Pe de alta parte insa, nu aveam de gand sa-l parasesc. Asa ca mi-am luat un AMANT…”

E greu de spus cand si mai ales de ce dispare pasiunea intr-un cuplu, cert e ca asta e o realitate si li se intampla celor mai multi dintre noi. Cu toate astea, partenerii raman impreuna, de cele mai multe ori din inertie sau din comoditate, Eu, una, insa nu m-am resemnat la gandul ca devenisem… sora sotului meu.

Din afara, lucrurile se vad intr-un fel. Puteti lua ca exemplu orice: un borcan, o cutie, o relatie. Nu conteaza. Borcanul poate arata frumos, cu o eticheta care-ti ia ochii, dar inauntru ai surpriza sa gasesti niste castraveti ori prea sarati, ori prea acri. in cazul cutiei, sa zicem, e mai greu. Chiar ca nu stii ce se poate ascunde in ea. Mai ales daca e o cutie cu bomboane de ciocolata… Apoi, relatia. Vedem doi oameni care merg impreuna pe strada, isi zambesc unul altuia, schimba vorbe si dau impresia ca sunt cuplul perfect. Te-ntrebi in gand: „Dar, oare, astia nu se cearta niciodata?”. Dragilor, nu va luati dupa aparente! Nu stati cu ei nici la masa, nici in pat! Habar n-aveti ce poate „gazdui” un mariaj cu pretentia de a parea perfect in ochii celorlalti!

Ajunseseram atat de lipiti unul de altul incat ne spuneam singuri „pinguini”. Cu toate ca pinguinii se mai si despart atunci cand trebuie sa plece dupa hrana. in fine. Ideea e ca eram simpatici si de nedezlipit in privirile prietenilor, amicilor, familiei. Veti rade, dar acasa eram la fel. Ajunseseram frati de incredere si mai putin iubiti.

— Am sa plec intr-o zi si nu o sa mai stii de mine!
— Iar incepi cu amenintarile…
— Ia o decizie, Vali… Au trecut 5 ani, ce e cu tine, Dumnezeule?
— Nu stiu, Dorica, te vad mai mult ca pe o sora decat ca pe o sotie…
— Ma lasi cu aburerile astea? Esti barbat sau ce? Eu inca simt nevoia sa am viata sexuala.
— Dorica, dar si cand a fost…

— Vorbesti ca o baba, nu ca un barbat la 45 de ani!
Ati inteles, sotul meu avea 45 de ani, iar eu, va spun acum, 40. De 5 ani patul nostru nu mai stiuse de nicio framantare, nimic…
Vali nu voia sa mearga la psiholog, eu incercam sa-l inteleg. Pe de alta parte insa, nu aveam de gand sa-l parasesc. M-am gandit ca trece printr-o perioada mai proasta si eu trebuie sa fiu alaturi de el.

— Dar ai putea stabili momentul in care a avut loc ruptura? m-a intrebat Cornelia, prietena mea.
Cornelia avea cunostinte de psihologie, nu profesa, asa ca se decisese sa ma ajute ea cum putea. Mi-am luat inima in dinti, deci, si i-am zis povestea.

— Cred ca atunci cand am avut eu accidentul si am stat la pat! i-am raspuns eu Corneliei.
— Dar cat ai stat la pat, draga? Un an?
– 0 luna…

Nu m-am putut misca timp de o luna. Am avut picioarele, de la genunchi in jos, in ghips. Vali m-a hranit, m-a spalat, a avut grija de mine. Banuiesc ca l-a afectat destul de rau toata treaba asta, pana atunci eu eram cea care facea totul in casa. Pentru prima data in viata lui, constientizase faptul ca m-ar putea pierde, ca ar putea ramane singur. si a intrat intr-un blocaj emotional din care, iata, nu mai iesea.

— Poate ar trebui sa-l starnesti tu cumva! a continuat Cornelia.
— Poate ar trebui sa-mi vezi colectia de lenjerie intima! E impresionanta, crede-ma! i-am retezat-o prietenei mele, intuind ce urma sa-mi spuna.

— Ai vorbit cu el?
— Oh, da!
— si?
— si zice ca ma vede mai mult ca pe o sora…
— Vino cu el la mine!
— Nu accepta asa ceva, nici gand!
— E clar ca problema pleaca de la el in cazul asta!
— Ah! Am auzit in sfarsit ceva nou!

Turbam, oameni buni! Cat puteam sa o mai tinem intr-o asa fratie? Nu voiam eu cine stie ce „scandal” in asternuturi, dar macar o data pe luna tot aveam dreptul sa fac dragoste! Ma lamurisem cu Vali, imi pierdusem chiar rabdarea. Eram intr-o situatie fara iesire. Ca om, era minunat, nu-i lipsea nimic. Ca barbat, insa…

Ce puteam face? Simteam nevoia unei atingeri, voiam sa fiu iubita, inca nu eram pregatita sa-mi pun cruce peste colectiile mele de lenjerie intima. Nici sa o iau pe calea bisericeasca, asa cum mai vazusem eu ca facusera multe dintre colegele mele. si-atunci? Sa-nchiriez un amant? Se pare ca am stiut eu ce-mi doresc, ca mi-a dat Dumnezeu de nu am putut duce…

— Ai innebunit? Cum sa iei cearceafurile si sa le speli acasa? Daca se prinde?
— N-ai tu treaba! N-a intins o rufa in viata lui si nici nu a pus una la spalat… Deci teritoriul asta e al meu. Sa nu crezi ca o sa se prinda ca e un cearceaf strain…
— Dorica… Ai grija…
— ti-e teama sa nu ma pierzi, iubire? M-am „imprietenit” repejor cu
Mircea. El avea o iubita neexperimentata, eu, desi mai maricica decat el, putin mai experimentata. Ca sa nu spun suficient de.

Nu credeam ca un barbat de 30 de ani poate avea o problema sexu-ala cand acasa are o iubita mai tanara. Dar, vedeti voi, cum ziceam in introducerea povestii mele, nu stii nicio-data ce se ascunde in borcanul cu castraveti! Nu i-am dat explicatii prea multe in privinta mariajului meu, voiam sa-mi

protejez sotul, sa-l tin departe de discutiile pe care le aveam cu amantul meu. A trebuit sa iau cearceaful sa-l spal acasa la mine pentru ca in garsoniera in care ne intalneam nu exista un balcon si nici o masina de spalat. 0 inchiriaseram special pentru aceste intalniri. Mircea era speriat de dezinvoltura mea. De unde atata curaj sa iau lenjeria in care noi facuseram dragoste si s-o spal acasa la mine?!

Am facut asta jumatate de an si Vali nu s-a prins niciodata. Ma intrebam oare cand se va prinde ca am un amant, pentru ca, de cand ma vedeam cu Mircea, nu-l mai stresam cu provocarile mele si cu intrebarile inconfortabile pentru el. intr-o zi, am fost socata sa aud de la Mircea un lucru total neasteptat.

— Dorica!
— Da, iubire!
— Crezi ca sunt un barbat care poate satisface o femeie?
— Crezi ca, daca eu nu m-as fi simtit bine cu tine, as mai fi acceptat sa ne vedem? i-am intors, usor mirata, intrebarea.

Lui Mircea ii era teama ca lucrurile dintre el si iubita lui nu mergeau bine din cauza sa. Hm… Ciudat. I-am sugerat s-o urmareasca mai indeaproape, poate avea si ea un amant, de ce nu?! Mi-a zis ca e imposibil, ca e o tipa cuminte si ca nu l-ar insela niciodata. N-am insistat, l-am lasat sa creada ce vrea. Atat timp cat mie mi-era bine cu el, nu-mi mai pasa de nimic. Numai ca nu o puteam duce asa la nesfarsit. intr-o seara, Vali a mirosit ceva. si a inceput sa se dea pe langa mine ca un motan…

— Ce e cu tine, barbate?
— Voiam sa stiu ce culoare au…
— Negri! Dantela! i-am rezolvat eu curiozitatea, intuind la ce se refera.
— Aha… Negri… Dantela…

si-a strecurat mana usor prin locuri pe care uitase in ultimii ani sa le mai exploreze si era cat pe ce sa se intample miracolul, cand primesc un sms. Ar fi trebuit sa-l ignor, dar nu am putut. Era Mircea, imi spunea la ce ora sa ne vedem a doua zi. Am sters repede mesajul. Vali se uita dezorientat la mine. Am dres-o cum am putut si i-am zis ca mi-a scris Cornelia ca se certase iar cu sotul. Am mintit, evident, doar nu era sa-i spun ca ma cautase amantul! Brusc, mi-a venit o idee:

— Continua ce ai inceput, Vali! I-am dat o mana de ajutor, ca sa-l fac sa treaca mai usor peste acel moment ciudat.
Sotul meu se deblocase complet, nu stiu cum si de ce. si nu mai conta motivul, am evitat sa gasesc explicatii. Credeti insa ca am renuntat la amant? Nu! Mi-a fost teama ca, renuntand la el, sotul meu nu se va mai fi simtit atras de mine. Indiferenta i-a trezit instinctele, iar eu nu am mai fost dispusa sa il „pierd” a doua oara. Nici pe el, nici pe amant.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*