Fata din imagine a murit la 18 ani, dar cand mama s-a uitat la sicriu, in timpul inmormantarii, a cazut in genunchi si a inceput sa planga

Fata din imagine a murit la 18 ani, dar cand mama s-a uitat la sicriu, in timpul inmormantarii, a cazut in genunchi si a inceput sa planga. Uite ce se intamplase cu sicriul inainte de a fi dus la groapa :O 🙁 🙁

Cand Laura Hillier avea doar 13 ani, a fost diagnosticata cu leucemie. Patru ani mai tarziu, doctorii au anuntat-o ca nu mai avea cancer, dar boala crunta va reveni in 2015. Laura era o fata foarte talentata si populara, studia la liceul Nelson High School in Ontario, Canada, si s-a stins din viata pe data de 20 ianuarie 2016. Avea doar 18 ani si era cunoscuta pentru iubirea ei pentru muzica si teatru.

Mai tarziu in acea zi familia a fost obligata sa anunte vestea tragica pe pagina de Facebook a fetei, acolo unde mai scrisesera si inainte despre lupta ei cu leucemia. Familia a scris: ,,S-a luptat curajos si am fost toti atat de mandri de ea. Curajul, energia, puterea ei, spriritul ei, toate au rezistat pana la sfarsit”.

Drept omagiu, prietenii si familia, dar si profesorii, au facut ceva foarte special la inmormantarea ei.

Prietenii, colegii, familia si profesorii au scris fiecare cate ceva pe sicriul ei, astfel incat gandurile lor bune sa o insoteasca. Mesajele au fost scrise de mana si tot sicriul ei era acoperit de ganduri luminoase. Iata un exemplu de mesaj: ,,Ai fost muzicala. Ai fost artistica. Ai fost intelegatoare. Ai fost prietena mea cea mai buna. Vei fi mereu un erou”.

TATĂL a ÎNCUIAT-O într-o CUȘCĂ timp de 13 ani, i-a INTERZIS să plângă, să râdă, să vorbească. A legat-o de un scaun. Când a fost SALVATĂ oamenii de știință nu și-au CREZUT OCHILOR: ,,Așa ceva NU SE POATE nu e om”.

Un caz UNIC în LUME. Uite cum arăta fata și CE FĂCEA

Pe data de 4 noiembrie 1970, un buletin de știri anunța că polițiștii din suburbia Arcadia a Los Angelesului au luat în custodie o fetiță de 13 ani care a fost ținută într-o asemenea izolare de către părinții ei încât nici măcar nu a învățat să vorbească. Fata încă purta pampers, și scotea doar sunete de copil mic atunci când un asistent social a descoperit-o.

Printre primii care au văzut-o pe fată s-a numărat și sergentul Frank Linley: ,,Știam deja că are 13 ani. M-am uitat o dată la ea, nu era mai mare decât fiica mea care tocmai împlinise 7 ani.” Totul se petrecuse în casa familiei. Tatăl, Clark, se izolase de lume după ce mama lui fusese lovită și ucisă de către un șofer care a fugit de la locul faptei. După ce i s-a întâmplat asta, lucrurile în casa lui nu au mai fost niciodată la fel.

Sergentul Linley continuă: ,,În casă era complet beznă, toate draperiile și jaluzelele erau trase, nu exista nicio jucărie, nu erau haine, nimic care să indice că acolo locuia un copil. Camera copilului era în spatele casei, fereastra fusese acoperită. Mobila camerei era o cușcă cu un capac ca pentru pui, înăuntru era o oliță și un fel de dispozitiv făcut acasă, care semăna cu o cămașă de forță, acesta fusese folosit pentru legarea fetei”.

Timp de 13 ani Genie, care a fost numită astfel în presă – acesta fiind numele pe care i-l dăduseră cei care aveau grijă de ea după ce fusese salvată, dar numele adevărat nu i-a fost niciodată dezvăluit, a trăit în acest fel. Noaptea era legată de pat, ziua era legată de oliță. În acest timp, Clark, tatăl ei, i-a ordonat soției sale, Irene, să nu vorbească niciodată cu ea. Femeia era aproape oarbă din cauza cataractei și era prea speriată pentru a i se împotrivi. Când poliția i-a interogat, niciunul nu a vrut să vorbească despre familia lor și nici nu dădeau semne că ar fi înțeles întrebările.

Clark s-a asigurat că tăcerea era permanentă. Înainte de proces, s-a împușcat mortal.

Între timp oamenii de știință erau uimiți de cazul fetei, la un an de la descoperirea și salvarea ei, Genie devenise curioasă, nu mai era persoana sălbatică și speriată, dar ea nu va putea învăța niciodată să vorbească fiindcă centrii nervoși din creierul ei care sunt responsabili pentru vorbire și limbaj nu au fost suficient de bine stimulați, astfel încât daunele asupra creierului ei sunt ireparabile.

Acum Genie locuiește într-un azil pentru adulți din Los Angeles. Ea urmează ceea ce a obținut mama ei în cadrul unui proces: nu are voie să îi vadă nici pe cei care au salvat-o mai demult și care au însemnat atât de mult pentru ea.

Cazul ei este unic, măcar pentru faptul că, în ciuda vieții sale tragice, Genie i-a ajutat pe oamenii de știință să afle că capacitatea limbajului nu se formează de la sine, și dacă nu se formează în copilărie, această capacitate poate fi pierdută pentru totdeauna.

Cristiana

Add comment

Follow us

Don't be shy, get in touch. We love meeting interesting people and making new friends.

%d blogeri au apreciat: