I-au spus că fătul are malformații grave. A refuzat avortul. La naștere: “Arătați-mi copilul!”

În acea zi ei s-au dus împreună la ecografie. „Veți avea un băiețel, dar cu malformații… Mânuțele lui nu se dezvoltă și toate organele interne sunt mărite…” Apoi doctorița a încercat îndelung să-i convingă pe părinții îndurerați: „Înțelegeți că aceasta este o cruce, pe care va trebui să o duceți toată viața?! Un copil invalid!” — cuvintele ei le străpungeau inimile ca un cuțit. — „Veți fi arătați cu degetul! Veți munci doar pentru medicamente și vă veți ruga ca el să moară mai repede!”

Olesia plângea, iar Eugen strângea colțul mesei atât de tare, încât i se albiseră degetele… „Haideți să stimulăm nașterea și totul se va sfârși” — îi convingea doctorița. „Nu!” Olesia a tresărit auzind strigătul lui Eugen: „Copilul nostru se va naște!” Și ea a aprobat…

„Este treaba voastră. Scrieți o declarație, în care să specificați că cunoașteți rezultatele ecografiei, pentru ca pe viitor să nu existe reclamații” — le-a spus medicul, întinzându-le o foaie. Treceau îndelungatele luni de așteptare. Olesia stătea ore întregi lângă geam, urmărind cum copiii se joacă în groapa cu nisip. Aruncă mingea, se plimbă cu bicicleta… „Doamne, oare cumva ține mingea fiul meu ?” — se gândea ea.

Iar Eugen se străduia din răsputeri. A transformat dormitorul în cameră pentru copii. Singur a făcut pătuțul. El încerca să nu se gândească la lucruri rele, ca să nu-și întristeze soția. Într-o noapte rece de decembrie Olesiei i s-a rupt apa. Eugen și-a dus soția la spital, iar apoi a scuturat zăpada de pe o bancă, a pus pe ea geaca Olesiei și s-a așezat.

Peste 3 ore sala de nașteri s-a umplut de un țipăt puternic. „Aveți o fetiță!” Și un ghemuleț cald a fost așezat pe pieptul Olesiei. Iar mânuțele… mânuțele erau întregi. Doctorița a ieșit în curte. Acolo l-a văzut pe Eugen. „Domnule, domnule, aveți o fetiță! Felicitări! Și ea este absolut sănătoasă!” Eugen stătea și privea locul, în care se afla doctorița. „Sănătoasă…” — îi răsuna în urechi ca un ecou.

Mai târziu ecografia a confirmat că Nadejda era complet sănătoasă. Iar Olesiei i s-a descoperit un fibrom uterin uriaș. Aparent, anume pe acesta medicii l-au văzut atunci pe ecran. Ea a fost repede operată. Din păcate, a fost necesară îndepărtarea tuturor organelor feminine.

Olesia mângâia părul fiicei sale adormite și se gândea îngrozită la ce putea să se întâmple, dacă se lăsa atunci convinsă de doctoriță…

CITEȘTE ÎN CONTINUARE URMĂTORUL ARTICOL

Mamele care nasc prin cezariană nu doar că nu sunt lăudate așa cum merită, ba dimpotrivă, de foarte multe ori sunt blamate pentru modul în care copiii lor au venit pe lume Iată cum sunt de fapt, mamele care nasc prin cezariană:

Trei lucruri neștiute despre femeile care nasc prin cezariană

Mamele care nasc prin cezariană nu doar că nu sunt lăudate așa cum merită, ba dimpotrivă, de foarte multe ori, sunt blamate pentru modul în care copiii lor au venit pe lume. Un fotograf celebru care se axează pe suprinderea în imagini a nașterii, a decis că este momentul să fie recunoscute, așa cum se cuvine și mămicile care nasc prin cezariană, pentru că, așa cum spune însuși fotograful, acestea sunt „frumoase și puternice”.

Despre nașterea prin cezariană deseori se crede că este o intervenție chirurgicală de rutină, însă din contră, această este considerată a fi o intervenție chirurgicală majoră, astfel că, la fel că alte intervenții chirurgicale majore, și cezariana implică o serie de riscuri, atât pentru mamă cât și pentru copil. Mamele care nasc prin cezariană sunt puternice Nu sunt multe mămici care să spună că cezariană este modul în care și-au dorit să nască.

Unele mame care au născut prin cezariană au avut câteva săptămâni se să pregătească psihic pentru această operație, însă majoritatea nu au la dispoziție decât câteva zile, în cel mai bun caz sau chiar ore sau câteva minute. Brusc, tot ce își imaginaseră despre venirea pe lume a copilului lor se schimbă radical iar planul nașterii dispare și nici măcar nu știe cât timp va trece după naștere până își va putea strânge la piept copilul. În cazul nașterii prin cezariană, riscurile nu dispar o data cu venirea pe lume a bebelușului.

Că în cazul oricărei operații și în cazul nașterii prin cezariană, medicii nu pot ști dacă totul a fost în regulă decât după ce trece complet efectul anesteziei. În plus, mai este un detaliu pe care puțini îl cunosc. În timpul operației, mamele care nasc prin cezariană sunt conștiente, nu simt durere datorită anesteziei, însă simt toate mișcările pe care medicul le face în pântec.

Este un sentiment neplăcut, invaziv despre care dacă nu știi dinainte, poate fi chiar traumatizant. Atât din punct de vedere emoțional cât și fizic, mamele care nasc prin cezariană sunt atât de puternice și această de putere nu este nevoie doar în ziua nașterii. Această putere trebuie să o aibă și în săptămânile, lunile și anii care urmează nașterii, timpul în care corpul lor se vindecă.

Momentul în care devenim mame vine la pachet cu o multitudine de cicatrici. O parte din ele sunt emoționale, iar altele fizicie.

Mamele care nasc prin cezariană, adesea, au ambele tipuri de cicatrici. Cu toate acestea, cicatricile lor sunt mărturii puternice ale puterii și curajului de care au dat dovadă atunci când ai adus pe lume copiii.

Astfel că, dragi mămici, purtați-vă cicatricile cu mândrie, nu le ascundeți pentru că nu orice femeie are privilegiul de a fi marcate de o cicatrice care să îi reamintească mereu cât de puternice și minunate sunt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*