Melania Medeleanu A RENUNȚAT la meseria ei. Abia acum s-a aflat adevăratul motiv. SFÂȘIETOR de ce a luat această DECIZIE

Melania Medeleanu are părul lung și nu se mai tunde. Explicația gestului e sfâșietoare, te lasă fără cuvinte. Jurnalista Melania Medeleanu a renunțat la meseria sa, pentru a ajuta copiii bolnavi de cancer.

Împreună cu Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății în Guvernul Cioloș, au fondat tabăra MagiCAMP, în anul 2013, destinată copiilor bolnavi de cancer.

Vlad Voiculescu este originar din comuna comuna Brăneşti, județul Dâmbovița, și exact acolo a cumpărat un teren, în urmă cu câţiva ani, împreună cu tatăl său, unde a construit tabăra, potrivit adevarul.ro.

Potrivit statisticilor, opt din zece copii diagnosticaţi cu cancer reuşesc să se vindece. Acum 20 de ani lucrurile erau diferite: medicina reuşea să salveze numai doi din zece.

De altfel, mulți copii, după ce au învins cancerul, și-au vindecat sufletele în Magic Camp.

Vlad Voiculescu este iniţiatorul „Reţelei Citostaticelor” care ajută cu medicamente bolnavii din România. Era o perioadă în care medicamente esenţiale bolnavilor de cancer erau de negăsit în farmacii. Sub coordonarea sa, sute de voluntari din toată Europa s-au mobilizat pentru a aduce gratuit în România citostaticele necesare bolnavilor.

Melania Medeleanu a postat un mesaj sfâșietor, pe pagina sa de Facebook, în care își motivează decizia de a nu se mai tunde. Evident, are legătură tot cu copiii bolnavi de cancer:

“Mai bine de 20 de ani am avut părul scurt. Cum creștea puțin, cum îl tăiam. Young and fresh style. Deși era mai degrabă comoditate. Într-o zi, o fetiță din MagiCAMP se juca cu părul meu. Mă mângaia, îl învârtea după deget.
– Ce păr frumos ai! – mi-a spus.
E moale și subțire și eu știu asta. Dar atunci, pentru prima oară, m-am gândit ca să ai părul lung e o șansă. Ea nu avea deloc. Din ziua aia… nu m-am mai tuns”.

„Am 49 de ani și m-am căsătorit cu Alin la 22. Avem împreună doi copii, dar după ce am fost la el la muncă, fără să știe, am divorțat. Am întâlnit alt bărbat și istoria s-a repetat. M-am despărțit și de el, iar la scurt timp m-am cuplat cu Sergiu. I-am spus că nu ar fi primul bărbat de 52 de ani care să facă amor cu o puștoaică de 18..” De aici întreaga ei viață s-a schimbat, ce-a pățit femeia

Dacă privesc în urmă, la toată viața mea sentimentală, mi se face rușine de mine. Nu cred să fi trecut printr-o relație care să se fi terminat din alte cauze decât gelozie dusă la extrem și posesivitate. E vorba despre mine aici. Măcar dacă-as fi învățat ceva din toate eșecurile mele…

Peste câteva luni, împlinesc frumoasa vârstă de patruzeci și nouă de ani. Cum de au trecut așa de repede, parcă pe nesimțite, și unde sunt visurile mele? Încă un an și schimb prefixul, cum se zice, și nimic din ce mi-am dorit nu s-a împlinit. țin mine ca ieri ultima zi de liceu, când m-am dus cu

câteva colege într-un parc din apropiere și fiecare își imagina cum are să fie viața ei de atunci încolo. Eu am spus: „Vreau să ajung la cincizeci de ani și să îmi sărbătoresc vârsta mai frumos ca niciodată. Să am în jurul meu copiii și nepoții, și atunci voi ști că existența mea nu a fost degeaba pe acest Pământ.”. Hmm… Acum spun: „Iată că mai e un an și am să sărbătoresc cei 50 de ani singură, fără nimeni alături!”. și să vă povestesc totul…

M-am căsătorit cu Alin la 22 de ani și avem împreună doi copii, pe Silvia și pe Marcel. Era băiat bun înainte să ne căsătorim și câștiga bine ca mecanic auto într-un service din Cluj-Napoca. Ce mă scotea din minți la el era că aproape toată săptămâna, după serviciu, el se oprea la o bere cu băieții. Până să apară copiii, mai mergeam și eu cu el, dar pe urmă nu am mai putut, aveam alte griji. Se ducea singur. La început, nu am zis nimic, dar încet-încet Alin nu numai că nu și-a rărit ieșirile la bere, dar le-a și prelungit, stătea la cârciumă câte 5-6 ore. Drept

urmare, am început să-l bănuiesc de infidelitate. Certurile dintre noi erau tot mai urâte, iar el devenea tot mai agresiv. Recunosc, eu îl scoteam din minți cu reproșurile mele, cu gelozia mea. Nu a trecut mult până să mă lovească…

Bătăile au durat cam jumătate de an. Nu voiam să-l părăsesc, mă gândeam la copii. Era un tată extraordinar și, deși față de mine se schimbase total, nu știu de ce copiii parcă trăgeau mai mult la el, chiar dacă erau micuți și nu prea știau ce se întâmplă.

— Înțelege, femeie, că nu te înșel! Ești bolnavă, du-te la doctor! Dacă mă mai bați mult la cap, poate chiar am să mă gândesc să-mi găsesc pe alta! Ia uite, mă, la ea, nu mai poate omu’ să iasă la o bere… Când îți aduc bani în casă, îți place! Dacă eram bețiv, nu mai vedeai un leu! Lasă-mă să respir puțin după atâta muncă, pentru numele lui Dumnezeu…

Când mă lua așa tare, parcă îmi venea să-l cred. Urma o săptămână, poate chiar două, în care eram și eu mai relaxată și încrezătoare, după care iar mi se punea pata pe el. Adevărul e că nu suportam să-l văd în preajma niciunei femei. Într-o zi, am trecut pe la el, la atelier, să-l întreb ce vrea să fac în ziua aia de mâncare. Când am ajuns acolo, el ținea pe după gât o tipă. Negru am văzut în fața ochilor! Nu știam ce să fac prima dată, să mă înfig în părul ei sau să-l iau pe el la palme.

— Așa lucrezi tu, mă? Te ții cu muierile în brațe? Nu ți-e rușine? Te așteaptă copilașii acasă, porcule! Cine e fufa asta? Te culci cu ea? Tu știi că ăsta e om însurat?

— Ieși de-aici imediat! Până număr la trei să dispari, că, altfel, te omor! a țipat el la mine.

Eu am înlemnit. Tot el să mă dea pe mine afară, de față cu toată lumea? Când a văzut că nu plec, s-a apropiat de mine și m-a strâns de gât:

— O să mă mai vezi acasă doar în seara asta, când vin să-mi iau bagajele! Nu ai decât să rămâi singură cu gelozia ta cu tot! Mă bagi în pământ cu zile, cu tine nu se poate trăi! Vreau să știi doar atât: nu te-am înșelat niciodată în cinșpe ani de căsnicie, iar fufa asta este nevasta șefului meu, care îmi este ca o mamă și pe care ai fi cunoscut-o, dacă acceptai să ieșim cu ei vreodată…

Timp îndelungat nu am înțeles de ce a reacționat așa. L-am considerat vinovat pentru eșecul relației noastre. Ce m-a durut și mai tare a fost că micuții mei au vrut să meargă să stea cu el. Se vedea clar că pe el îl iubesc mai mult. Adevărul este că el se ocupa mai mult de ei. El îi spăla, de la el mâncau mai repede și mai mult. Eu nu aveam atâta răbdare cu ei. Au rămas cu mine, evident, dar m-au învinovățit pe urmă toată viața de despărțirea asta. Am aflat, după vreun an, de la un prieten foarte bun de-al lui, că într-adevăr Alin nu m-a înșelat niciodată. Totul s-a petrecut doar în imaginația mea bolnavă…

Era prea târziu să mai fac ceva. El nici nu mă mai saluta pe stradă. Atunci am intrat în depresie. Începeam să mă simt vinovată, dar totodată știam că sunt aspecte pe care nu le-aș fi tolerat nici atunci. Nu mi se părea nimic absurd în pretenția mea ca el să vină direct acasă de la lucru. Nu-i era și lui dor de familie, de nevastă, de copii? De ce să prefere să stea și după serviciu tot cu oamenii cu care a stat opt ore la muncă? Sau de ce să simtă nevoia să atingă alte femei? Am înțeles că se simte atașat de una sau de alta, dar nu sunt de acord cu contactul fizic sau cu glumele cu tentă sexuală. și să fi vrut, nu aveam cum să-mi schimb felul de a judeca lucrurile. Asta este realitatea.

Al doilea bărbat din viața mea a apărut după aproximativ doi ani, în care am fost singură, deprimată și plină de sentimente contradictorii. Nicu, căci așa îl chema, s-a dovedit a fi un mare Don Juan. Avea și un mare succes la femei. Pe toate le făcea să râdă, se simțeau foarte bine în preajma lui. Când ajungeam acasă și îi făceam observații, îmi răspundea:

— Cum poți fi geloasă pe prietenele tale? Eu încerc să mă comport cât mai bine cu ele, pentru că știu că voi, femeile, țineți foarte mult cont de părerea prietenelor… Eu sunt cu tine, nu cu ele. Nu te mai necăji atât, pentru că ție îți faci rău, nu mie…

După ceva vreme, am aflat de la o vecină că el avea o amantă, chiar pe verișoara vecinei mele.

— Nu e treaba mea, dar îți spun ca de la femeie la femeie: Nicu trăiește cu verișoara mea. știu asta, pentru că ea mi-a spus că are pe cineva și l-am întâlnit o dată acolo. Sunt rudă cu ea, dar nu pot tolera așa ceva. și mie mi-ar plăcea să fiu anunțată…

M-am dus câteva zile la sora mea să-mi adun gândurile. Ce era să fac, nu puteam nici să renunț la el?! Am văzut ce înseamnă singurătatea și, pe lângă asta, dacă în urmă cu doi ani mi-a fost greu să găsesc pe cineva, acum mi-ar fi fost și mai greu. Problema era că nici nu puteam sta cu mâinile în sân, să creadă că eu nu știu nimic. Atunci, mi-a încolțit în minte ideea că, dacă îl înșel, la rândul meu, am să mă simt la egalitate cu el și puteam trece mai ușor peste.

Zis și făcut. Nu mi-a fost greu să găsesc pe cineva. Aveam un fost coleg de muncă ce mă curta de multă vreme, dar pe care nu-l plăceam deloc. Dar nu mai conta. Evident, a fost cea mai proastă decizie. M-am simțit murdară, acum eram scârbită și de el, și de mine. I-am povestit surorii mele ce s-a întâmplat și ea m-a sfătuit să mă mai întâlnesc cu colegul respectiv, pentru că numai așa o să scap de sentimentul de vinovăție, că, la un moment dat, o să mi se pară firesc ce fac. Nu vedeam rostul, dar am zis să încerc și varianta asta, așa că am continuat să mă văd cu Ionuț. Întradevăr, cu timpul, nu m-am mai simțit vinovată, dar, în schimb, s-a întâmplat altceva.

— Ascultă, Anisia, mi-a zis Nicu într-o zi, e drept, noi doi nu suntem căsătoriți, eu nu am niciun drept să-ți impun ție ceva, iar tu nu ai niciun drept să-mi impui mie ceva. Dar, dacă vrei să mai ai și pe altcineva, trebuie să faci în așa fel încât să nu te știe nici cerul, nici pământul. Că eu, dacă am aflat, așa cum s-a întâmplat acum, nu mai am ce discuta cu tine!

— Cum poți să mă acuzi pe mine că te înșel, când, de fapt, tu ești acela? Eu știu clar că tu ai pe altcineva!

— Tu nu știi nimic, eu nu am pe nimeni! Tu, în schimb, ai fost săptămâna trecută, la ora opt seara, în casa unui bărbat, pe strada cutare. Ați stat acolo o jumătate de oră, după care ați plecat separat. Acum două săptămâni, te-ai întâlnit tot cu bărbatul ăsta, în același apartament, unde ați stat o oră…

A tot continuat să-mi dea exemple. S-a jurat că nu m-a urmărit la început, că pur și simplu s-a nimerit în zonă. M-a părăsit, evident… Când i-am spus că am făcut-o din răzbunare, a zis că sunt proastă.

— M-ai văzut tu, cu ochii tăi, cu altă femeie? Nu te-ai gândit că vecina asta te poate minți?

Simțeam că viața mea se duce de râpă. Aveam o vârstă și luam decizii așa proaste. Mă miram și eu de mine. Mă gândeam că puteam să trec cu vederea. Până la urmă, toți bărbații înșală. Dar nu a mai fost chip, Nicu nu m-a mai vrut. și am rămas iar singură…

Mă gândeam cu groază la singurătate. Făceam eforturi foarte mari să mă schimb cu gelozia asta, pentru că vedeam că nu duce nicăieri. De multe ori aveam impresia că m-am vindecat, numai că impresia asta apărea numai atunci când eram singură. Când eram pusă într-o situație reală, iar îmi dădeam în petic. Nu am ce să fac, asta sunt! Așa am trăit o viață întreagă.

Ultimul bărbat din viața mea, Sergiu, a rezistat doi ani lângă mine. Are un bar de care se ocupă singur. El este și barman. Suntem aproape vecini, așa ne-am cunoscut… Am fost, într-o dimineață, cu niște prietene la o cafea la barul lui, iar el a început să-mi facă ochi dulci. Eu eram sătulă de bărbați. știam dinainte că, dacă am fi împreună, o să facă el ceva la un moment dat, iar eu o să fiu geloasă, așa că mai bine îmi vedeam de treaba mea. Dar nu mi-am văzut de treabă, ci, din ziua aceea, timp de două săptămâni, mi-am băut zilnic cafeaua acolo, în barul lui. Bineînțeles că am ajuns să mă implic într-o relație cu Sergiu, și totul a fost foarte frumos la început. Sâmbăta și duminica deschidea barul mai târziu ca să poată petrece mai mult timp cu mine. Cu toate astea, pe măsură ce relația noastră evolua, m-au apucat geloziile pe fetele care frecventau barul…

— Anisia, fata asta ar putea să-mi fie fiică! Cum poți gândi că eu aș putea avea ceva cu ea?

— Da, gândesc asta! Ce, ai fi primul bărbat de 52 de ani care să facă amor cu o puștoaică de 18?

Începuserăm să nu ne mai vorbim cu zilele. El se enerva când mă auzea acuzându-l că ar avea amante și pleca de-acasă. Revenea după câteva zile, sperând că gelozia mea se domolise. Eu o luam însă curând de la capăt, deși știam că fiecare ceartă în parte era un pas sigur spre o nouă despărțire…

Efectiv, nu mă puteam stăpâni. Când mă apuca gelozia, mi se punea un văl negru peste ochi, mă luau transpirațiile reci și, până nu răbufneam, adică până nu spuneam tot ce aveam de spus, nu mă simțeam bine. Mă scotea din sărite și când mai venea la bar una dintre vecine, o femeie la vreo treizeci de ani, și îl strângea la pieptul ei și îl pupa pe cap. îmi tot spunea că ea îl vede ca pe un tată și, cum tatăl ei era mort, de aia se atașase așa tare de Sergiu. Eu înțeleg că-i era drag, dar de ce trebuia să-l strângă în brațe și să-l pupe?

În fine, Sergiu m-a amenințat în mai multe rânduri că el nu poate trăi așa, cu crizele mele de gelozie nejustificate, cu stresul pe care-l aduc acestea, și mi-a zis că, dacă nu mă potolesc, mai bine o terminăm. Că nu avea rost să ne chinuim degeaba. Numai că eu nu l-am ascultat… Mă gândeam că tuturor ne e teamă, mai ales la vârsta asta, să o luam de la capăt cu altcineva. și am continuat să-i reproșez și să-l critic…

Ne-am despărțit acum câteva luni. Își luase concediu și am mers împreună la Bușteni. Era sâmbătă când l-a sunat nu știu ce clientă să îi spună că a văzut afișul cu concediu abia acum și că îi urează concediu plăcut. Noi doi eram atunci în pat. și s-au întins la povești, a întrebat și el ce mai face ea, nici nu mai știu ce au vorbit, în orice caz suficient să mă pornească pe mine.

— Tu ești normal la cap? l-am între-bat. De ce te sună asta când vede clar că ești în concediu și, mai mult de-atât, de unde are numărul tău? De ce i l-ai dat? Tu nu ai văzut că aia e femeie tânără, proaspăt măritată? Ce treabă ai tu cu ea? Puteam să jur că te culci cu clientele!

— Vrei să mă ridic în momentul ăsta și să plec, să nu mai auzi niciodată de mine? În primul rând, eu nu am de ce să-ți dau explicații, în al doilea rând, tu cu gura ta ai spus că fata e proaspăt căsătorită. Nu mai suport circul ăsta de fiecare dată! E clar că nu ne potrivim. Eu am nevoie de liniște. De asta nu m-am însurat niciodată, că nu am nevoie de una care să-mi pițigăie în ureche toată ziua. Sincer îți spun, îmi e milă de tine, dar eu așa nu mai pot continua. Asta a fost primul meu concediu după șapte ani. Iți mulțumesc că l-ai condimentat cum nu se poate mai bine….

și a plecat sau, mai bine zis, l-am gonit. știu că eu sunt de vină, dar aș vrea și să știu cum mă pot schimba, deși acum e cam târziu. Am reușit să îndepărtez pe toată lumea.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*