„Pe Mădălin îl vedeam perfect să mă căsătoresc cu el. Într-o zi am mers la film împreună cu el și prietena mea. A scos portofelul din buzunar să plătească biletele și i-a căzut un document

„Pe Mădălin îl vedeam perfect să mă căsătoresc cu el. Într-o zi am mers la film împreună cu el și prietena mea. A scos portofelul din buzunar să plătească biletele și i-a căzut un document. Amica mea a fost mai rapidă și a ridicat hârtia. Când am văzut ce era, de fapt, am zis ca nu mi se poate întâmpla tocmai mie.” Groaznic prin ce trece Bianca:

Nu am noroc în dragoste, că, dacă-aș avea, m-aș îndrăgosti și eu de un bărbat cumsecade, care își dorește o casă, o familie, copii… Așa, noroc cu prietena mea, Luciana, care îi miroase pe familiști de la o poștă și mă avertizează!

Bărbatul tot la nevastă se întoarce, orice-ar face, oricâtă dragoste i-ar jura amantei la început, așa se zice și așa și este, căci experiențele prin care au trecut mai toate amicele mele încă nu au dovedit contrariul. Așa că nu am de gând să mă leg la cap fără să mă doară, implicându-mă în vreo aventură pe care s-o regret mai de-vreme sau mai târziu și din cauza căreia să sufăr ca proasta. Eu îmi doresc o relație curată, care să mă ducă în fața altarului, alături de cineva care să mă merite.

— Poți să treci pe lângă cel ursit fără să îl recunoști, e ca trenul pe care-l pierzi, nu mai ai cum să te urci în el…

Vorbele astea le-am auzit de zeci de ori, mai ales din gura prietenei mele, fată bătrână, la 37 de ani, dar împăcată cu soarta și, mai ales, cu sine.

Ea tot încearcă să mă consoleze, să-mi spună că viața e ca un peron de gară, că unii reușesc să urce în tren, iar alții, nu, că partenerul ideal poate să treacă pe lângă tine și să nu știi că el este.

— Unde naiba e ăla, că pe lângă mine trec numai bărbați însurați! Nu se poate să am atâta ghinion!

Parcă mi-e și ciudă pe ea, că-i miroase pe tipii însurați de la o poștă, are un nas… Uneori mă mai cert cu Luciana, așa o cheamă, fiindcă nu mă lasă să visez, să mă înfierbânt, să-mi fac planuri.

— Vii și-mi tai repede aripile, toc-mai când încep să zbor! Nici n-o să-ți mai spun când am o întâlnire, ca să nu risc să mă trezesc cu tine și să-mi spui repede să nu mă bag, că tipul e însurat!

— Păi nu e mai bine așa decât să suferi mai târziu? Nu e mai bine să retezi răul din rădăcină? Vrei să afli că are nevastă gravidă acasă când deja te-ai îndrăgostit lulea de el? Când o să-ți smulgi părul din cap de necaz? Așa, ce-ai avut și ce-ai pierdut? O întâlnire!

Prietena mea îi miroase de departe pe cei însurați și mă avertizează. Pe ultimul tip l-a descoperit după eticheta de la bagaje. Eram la munte pentru două zile și acolo am cunoscut un bărbat, la discoteca hotelului. Înalt, cu ochii albaștri, cu trăsături frumoase, stilul nordic. Am cochetat cu el, am dansat, apoi tipul a venit la masa noastră. Luciana îl măsura din cap până-n picioare.

— Potolește-te, i-am șoptit eu printre dinți, când tipul s-a dus la toaletă. Lasă-mă și pe mine să mă simt bine măcar o dată. Nu e însurat, ai văzut ce a zis când l-ai întrebat… Nici n-a vorbit la telefon cu cineva, nu s-a retras ca să vorbească, nici nu și-a închis telefonul ca să evite o situație neplăcută în cazul în care l-ar suna nevasta.

— Asta poate însemna că știe că tipa nu o să-l sune. Nu e o dovadă că e necăsătorit.

Am stat la discotecă până seara târziu, el urma să plece în acea noapte, avea bagajele la recepție.

— Doar dacă nu mă găzduiți voi, a glumit el, privindu-mă tandru.

— La sfântul așteaptă, a venit replica dură a amicei mele, după care s-a scuzat și a ieșit din discotecă.

A revenit după cinci minute și, după felul în care s-a așezat pe scaun, mi-am dat seama că știa că e însurat. Gata, îl mirosise și pe ăsta… și tocmai ce făcuserăm schimb de numere de telefon, să ne întâlnim când ajungem acasă. Chiar îmi plăcea de el, pentru că era drăguț, spiritual, bine-crescut. Luciana și-a încrucișat brațele, l-a privit fix și a zis:

— și cum spuneai că o cheamă pe soția ta? Maria?

El a fost luat prin surprindere. A început să dea din colț în colț.

— De unde știi? a întrebat el, acceptându-și înfrângerea.

— De pe etichetele bagajelor. Nevastă-ta a plecat cu o zi înainte, dar și-a lăsat bagajele, ca să i le duci tu cu mașina, probabil că a avut treabă. și dacă mai aveam vreun dubiu, apoi recepționerul mi l-a spulberat, „căci domnul și doamna Gavrilă au stat trei zile la hotelul acesta”.

M-am înnegrit, cred, la față și m-am ridicat de pe scaun, fără să mă mai uit la el, fără să-i mai adresez o vorbă. Nici el nu a schițat vreun gest către mine, a înjurat doar printre dinți și a dat paharul cu coniac pe gât. Așa s-a terminat idila mea de la munte, chiar înainte de a începe…

Pe Cătălin, un alt bărbat care mi-a plăcut foarte tare, l-a dibuit după weekendurile pe care le petrecea cu maică-sa. Vorba vine cu maică-sa, de fapt, cu nevastă-sa.

— Știi, mama e bolnavă și bătrână, nu mai are mult de trăit… Trebuie să stau și cu ea, că simte nevoia să mai schimbe o vorbă cu cineva și, în plus, o mai și ajut la treburi, că, la țară, sunt o mulțime de lucruri de făcut…

— Dacă vrei, te ajut și eu! am sărit imediat. Pot să fac mâncare, tu cred că nu te descurci prea bine la capitolul ăsta…

— Mulțumesc frumos, ești o adevărată prietenă, dar mama e destul de ciudată. Tot speră că o să mă însor cu fata vecinului, o fată grasă și urâtă, îți dai seama, am copilărit împreună, nici gând de așa ceva, dar în mintea ei bolnavă așa își imaginează. N-aș vrea să-i spulber visul, să se supere…

Luciana a zis însă altceva, când a auzit motivația lui.

— Fată, ăsta are nevastă acasă, pun pariu pe ce vrei tu! Uite, îți și demonstrez, ca să nu mai sari în sus. Se întâlnește cu tine numai seara, nu?

— Păi când, în timpul serviciului?

— Vreau să spun, a rămas vreodată la tine peste noapte?

— Nu, știi bine.

— Păi cum să rămână, fiindcă trebuie să se ducă acasă, la nevastă?! și sfârșitul de săptămână trebuie să-l petreacă împreună cu familia, nu? Dacă în timpul săptămânii poate spune că face ore suplimentare, apoi sâmbăta ce ar mai putea spune? Zi și tu, e la mintea cocoșului! și te-a invitat vreodată la el acasă?

— Nu, am recunoscut eu.

— Păi, vezi? Noroc cu mine, că tu nu știi nici unde stă, dar am aflat eu adresa, că m-am uitat în buletinul lui, mie nu mi-e jenă să scotocesc prin buzunarele omului, așa cum ți-e ție. A fost așa de simplu, tipul își agățase haina în cuierul din hol, te-ai fi putut informa singură, dar nu, doamna preferă incertitudinea, ei îi place să sufere, să fie păcălită, dusă de nas, cu alte cuvinte… Așa că să știi că mă duc la el acasă, în inspecție.

Zis și făcut. și i-a deschis ușa nevasta lui… Ce perdaf primesc după câte o descoperire de-asta a ei! Doamne, Doamne… Dar și ce bine îmi prinde că e lângă mine, că mă avertizează… Fiindcă eu sunt tare naivă, cred tot ce mi se spune. Așa sunt eu educată, așa am fost eu crescută, să cred în oameni, să-mi deschid sufletul în fața lor, să nu mint. Accept foarte greu că un bărbat vrea să se folosească de mine, deși aș fi avut de unde să învăț. și totuși, așa se întâmplă.

Mădălin, un tip care mi-a plăcut enorm, părea a fi candidatul ideal la căsătorie, până când Luciana și-a băgat iar nasul și a descoperit că „burlacul” avea nevastă însărcinată acasă. Eram la film toți trei și, când și-a scos portofelul ca să plătească biletele, i-a căzut o hârtie din portofel. Luciana a fost mai rapidă și a ridicat hârtia, o rețetă. Erau trecute medicamente prescrise gravidelor, plus că, la privirea ei ageră, Luciana a văzut numele și prenumele de pe rețetă. L-a întrebat direct cine e tipa.

— E nevasta ta, nu? și ce ți-ai zis? Până când naște ea, să te mai distrezi și tu oleacă… Ești cam nerecunoscător, băiete, fiindcă nu știi prin ce trece o femeie însărcinată! Ar trebui să fii alături de ea, nu să te dai în bărci cu alta! Hai, mișcă-ți fundul acasă, că s-au fumat cam multe!

A șters-o tipul cât ai clipi. Nici n-a mai scos o vorbă, să zică și el ceva, cum că nu-i așa, că s-a înșelat prietena mea.

O altă experiență neplăcută a fost cu Pavel, care m-a dus de nas vreo jumătate de lună, culmea e că și pe Luciana a dus-o de nas. Fusese avertizat de mine, cumva:

— Știi, Luciana e specialistă în a descoperi bărbații însurați, are nas de copoi!

— Aha! a făcut el. și în cazul meu ce descoperire a făcut?

— Deocamdată ni-mic, dar mai vedem! Nu se înșală niciodată, să știi… Asta e sigur!

— Aha! a făcut el din nou. Deci așa stau lucrurile…

și eu, ce naivă!, să cred că, dacă îi spun asta, el o să recunoască faptul că e însurat! Pavel însă și-a luat măsuri de precauție. Cum apartamentul fratelui lui era gol, s-a mutat în el. A motivat că nu mai vrea să stea cu părinții, măcar o vreme, cât e fratele lui la muncă în străinătate.

De lucrat, lucra pe cont propriu, nu aveai unde să-l verifici. L-a dat de gol inelarul, până la urmă.

— Tu ai văzut urma de pe inelarul lui? De parcă ar fi avut multă vreme verigheta pe deget, a zis Luciana, dând din cap în felul acela specific, prin care te anunța că are o mare nemulțumire.

— O fi divorțat, Luciana, nu mai fi și tu așa de pesimistă…

— Dacă a divorțat, de ce nu ți-a spus? De ce ar fi ascuns lucrul ăsta? Nu, eu cred că mai e însurat și acum. Probabil că nevasta lui e plecată la muncă în străinătate.

Așa era, Pavel a recunoscut până la urmă, căci Luciana, prezentă mai mereu la mine în casă, a avut grijă să-l piseze că știe că soția lui e plecată pe alte meleaguri, până a recunoscut.

— Dar să știi că m-am îndrăgostit de tine, vreau să fiu cu tine… Când o să se întoarcă soția mea, o să divorțez, am luat această hotărâre de când te-am cunoscut, dar nu am vrut să te implic în chestia asta… M-am gândit că nu trebuie să murdărim dragostea noastră…

I-am spus să-și vadă de treabă și cu asta am terminat.

Mă enervează faptul că bărbații ăștia umblă din floare în floare, că mint cu nerușinare, că-și bat joc de sentimentele femeilor pe care le amăgesc numai și numai pentru a le conduce spre pat. După care, alta la rând! Parcă mi-e și teamă să mai fac cunoștință cu vreun tip, ca nu cumva să descopăr că are certificat de căsătorie… Totuși, sper că undeva în lumea asta mare să existe și un suflet curat pentru mine, care să-mi ofere iubirea de care am nevoie. Eu îl aștept!

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Add comment

Follow us

Don't be shy, get in touch. We love meeting interesting people and making new friends.

%d blogeri au apreciat: