POVESTE ADEVĂRATĂ: „Diriginta fiului meu mi-a ajuns profă de AMOR. Avea fustiţă neagră şi o bluză roşie care lăsa să se vadă…”

POVESTE ADEVĂRATĂ: O banală prostioară a fiului se poate transforma într-o tumultuoasă poveste de amor.

Voi folosi pseudonime în scrisoarea mea, deși a trecut ceva timp de când s-a întâmplat să… mă cuplez cu diriginta fiului meu. Ne-am iubit vreo 4 ani frumoși și, când m-a bătut gândul sa divorțez, chiar amanta m-a trezit la realitate!

Se spune în popor că un bărbat nu face avansuri unei femei dacă ea nu „ridică prima coada”. Asta s-ar traduce cumva că femeia este cea care își arată disponibilitatea în fața bărbatului, invitându-l pe acesta, în limbaj non-verbal, să o curteze.


Sunt genul de bărbat care nu a acceptat niciodată avansurile venite din partea femeilor. Mi-a plăcut ca eu să fiu cel care face primul pas. Ba chiar apreciam femeile care se lăsau greu cucerite, nu naivele care se umplu de sudoare în fața primului mascul care le complimentează.

Cu Ada rațiunea mea s-a întors cu susul în jos. Mi-am încălcat principiile, am uitat ce e rușinea, jurământul făcut nevestei mele în ziua în care ne-am căsătorit, privirea nevinovată a copilului meu.

Eu și Iuliana suntem căsătoriți de 17 ani. Avem un băiat de 16 ani, pe Răzvan. Suntem o familie frumoasă și unită. Adesea, prietenii și multele perechi de fini pe care i-am cununat ne consideră o familie-model. Dacă ar ști că, în spatele acestei imagini feerice a tatălui și soțului ideal, se ascunde o mare minciună, probabil m-ar judeca aspru.

Când fiul meu a trecut în clasa a cincea, avea dificultăți de adaptare cu noul program. și trecerea de la învățătoare la mai mulți profesori a fost greu de înțeles pentru el. Doamna dirigintă, o femeie tânără, de 33 de ani, profesoară de matematică, a avut grijă să îl ajute în cel mai profund mod cu putință. La prima ședință cu părinții, m-a rugat să rămân la final ca să discutăm despre Răzvan.

— Domnule Florescu, Răzvan este un copil deosebit. E foarte ager, îi place să învețe și la română se descurcă excepțional. Are numai 10. La matematică însă, trebuie să vă spun că mă îngrijorează…

— Dar ce se întâmplă? Nu își face temele?


— Nu, nu asta este problema. Temele și le face.

— Atunci? Nu vă ascultă?

— Dacă doriți, vă pot oferi mai multe informații în altă zi. Acum s-a făcut târziu și mă grăbesc.

— Sigur că doresc. Când vă pot căuta?

— Vă aștept joi, la ora 18, la cafeneaua mare din centru, în separeul de la etaj.

La auzul ultimelor cuvinte, am simțit un nod în gât și am început să tușesc.

— Vă simțiți bine? m-a întrebat doamna profesoară.

I-am făcut cu ochiul și am zâmbit.

— Nu vă faceți probleme. Voi fi acolo.

Ada era o femeie strașnică: înaltă, suplă, îngrijită, cu un decolteu adânc și provocator, cu o fustă deasupra genunchilor, ce lăsa să se vadă picioarele frumoase. Excita privirea și organul sexual al oricărui bărbat, fie el și Dorian Florescu, adică eu!

Răzvan mă aștepta pe coridor. L-am luat de mână și, pe drumul către casă, l-am descusut în legătură cu diriginta. Am aflat de la fiul meu că doamna Ada era divorțată. Se purta frumos cu copiii, dar nu aprecia lucrările lor. Le acorda note mici și aceștia se considerau mereu nedreptățiți.

— Lasă că rezolvă tata problema! i-am zis. Stai liniștit, nu te consuma!

Îmi iubeam soția și îi fusesem devotat în toți anii căsniciei, dar adevărul era că mă cam săturasem de monotonie.

Aveam chef de ceva nou, îmi doream să ating picioarele acelea lungi, părul roșcat al Adei, să-i sorb mirosul parfumului de pe piept și multe altele.

Joi, la 17,45, m-am înființat la cafenea cu un buchet de trandafiri roșii. Ada a apărut la 17,05, într-o fustiță neagră și o bluză roșie care lăsa să se vadă sânii voluminoși printr-un fel de dantelă transparentă. Era fenomenală. Mă uitam la ea și mă întrebam ce ar putea să găsească atrăgător la un bărbat aflat la andropauză, ca mine.

Curioasă și ispititoare, a început cu un comentariu puternic:

— Ce-ți mai fug ochii la decolteul meu, domnule Florescu! Are fiul tău cu cine semăna!

M-am ridicat în picioare și am întins mâna.

— Dorian. E o plăcere să te cunosc.

— Ada, mi-a spus și a întins mâna dreaptă ce afișa o manichiură perfectă.

— Ești foarte frumoasă.

— Nici tu nu ești mai prejos.

Ada și-a aprins o țigară și mi-a suflat fumul în față. Mi-am aprins și eu una, din pachetul ei, căci nu eram fumător, dar încercam să par interesant. Uitasem de mult cum se cucerește o femeie, dar cu Ada nu era nevoie de multă școală. Avea lecția pregătită.

— Așadar, Dorian Florescu, tatăl lui Răzvan Florescu.

— Prezent!

— Ce ai pregătit pentru astăzi?

— Buchetul acesta de flori și toată stima mea!

S-a apropiat și mi-a șoptit la ureche:

— Un răspuns de 9. Zece e nota profesorului!

— și cum aș putea să exersez ca să te mulțumesc?

— Te învăt eu, dragule! Ăsta e rolul profesorului.

Ada m-a sărutat. Era demențială! Nu am mai rezistat și am început să o pipăi acolo, în cafenea. Am lăsat banii pe masă, ne-am urcat în mașina mea și am mers în apartamentul ei. Am făcut sex nebunește, cum nu mai făcusem de la 18 ani. ‘

— Ești un amant foarte bun! mi-a spus ea, la sfârșit. Mă întreb cât de des profită doamna Florescu de calitățile tale…

— Hai să nu vorbim despre soția mea! Nu e momentul potrivit.

— Ai dreptate. Dar o invidiez! Alături de Ada, simțeam că masculul din mine întinerea. Acasă eram tot timpul obosit, aveam dureri de cap și de șale, iar când nevasta mea își dorea să facem dragoste mă eschivam. După ce-l născuse pe Răzvan, se schimbase, nu mai era la fel de atrăgătoare și nu mă mai excita ca înainte. Purta aceeași lenjerie pe care o vedeam întinsă pe uscătorul din balcon, tot timpul îmi spunea să vorbesc încet ca să nu ne audă copilul, uitase că și bărbatul avea nevoie să fie complimentat și alintat. Nu vreau să găsesc scuze pentru comportamentul meu, dar ce bărbat nu calcă pe alături măcar o dată în viață?

Partidele de amor cu Ada au continuat vreme de 4 ani. Ne vedeam de câteva ori pe săptămână în apartamentul ei și ne iubeam ca nebunii. Notele lui Răzvan la matematică erau cele mai mari din clasă. Ba chiar Ada își propusese să-l facă olimpic. Soția mea era mulțumită, Răzvan – încântat. Făcusem o alegere bună dacă reușisem să mulțumesc atâtea persoane. Problema cea mai mare a început să o reprezinte faptul că îmi doream să am zilnic ceea ce îmi oferea Ada. Mă bătea gândul să divorțez și să rămân cu ea. Băiatul era măricel. Se descurcau fără mine.

M-am tot gândit, am întors pe toate părțile relația noastră și m-am decis să-i vorbesc Adei despre alegerea mea:

— Ada, iubito, știu că ești o profesoară exigentă și nu te mulțumești cu puțin de la elevii tăi.

— Așa, și?

— Mă întrebam ce părere ai avea dacă eu, cel mai silitor învățăcel, ți-aș spune că nu mai pot să trăiesc fără tine și că m-am hotărât să divorțez ca să fim tot timpul împreună. Nu vreau să mă mai împarți cu nimeni. Vreau să fiu doar al tău.

Ada s-a schimbat la față.

— ți-am cerut eu asta vreodată?

— Nu mi-ai cerut și îți mulțumesc pentru că ai avut atâta răbdare să mă aștepți.

— Ce să aștept, Doriane? Revino la realitate! Crezi că, dacă aș fi vrut să mă leg la cap cu un bărbat, nu aș fi găsit unul până acum? Adevărul e că îmi place foarte mult să fiu liberă, să aleg ce vreau să fac, cu cine și când. îmi pare rău că te dezamăgesc, dar mai am și alți elevi. Ce a fost între noi a fost frumos, dar în curând Răzvan termină clasa a 8-a și rolul meu se încheie. Ar fi mai bine să punem punct. Te așteaptă familia ta.

Nu puteam să înțeleg atitudinea Adei. Ea nu mă dorea pe mine. Căuta doar un bărbat cu care să-și satisfacă nevoile, însurat, ca atunci când se sătura de el să-i poată da papucii repede. Iar eu, ca un fraier, eram la un pas de a-mi părăsi nevasta și copilul.

Abia atunci am înțeles apropourile soției mele: „Bărbatul tot acasă se întoarce”.

Da, m-am întors acasă, dezamăgit, cu un sentiment adânc de vinovăție, supărat pe mine însumi. Am devenit un tată și un soț-model, doar-doar îmi voi acoperi păcatele! Mă mustră constiința că am putut să mă dezlipesc așa ușor de femeia care mă iubește pentru amantă. Cum credeam eu că Ada îmi va călca hainele, cu manichiura aceea perfectă, sau că îmi va găti când ea își comanda zilnic mâncarea? Răzvan este acum la liceu, iar doamna dirigintă Ada este doar o amintire pentru noi. E bine așa.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Cristiana

Add comment

Recent posts

Follow us

Don't be shy, get in touch. We love meeting interesting people and making new friends.

%d blogeri au apreciat: