Sătui să-şi rupă maşinile pe un drum de piatră spartă, câteva zeci de familii din satul Trestia, comunca Cerneşti au pus mâna pe lopeţi şi au asfaltat.
Au adunat bani de la familiile din sat, iar bărbaţii au făcut o clacă să-şi rezolve problema.
“Munca în echipă este cea care îi face pe oamenii obișnuiți capabili de rezultate neobișnuite. Felicitări tuturor celor care au contribuit financiar şi prin muncă la betonarea drumului în zona “Piatra Săpată ” din localitatea Trestia. Se poate și fără sprijinul autorităților , în special al viceprimarului și a consilierilor. Felicitări trestienilor!”, a spus Şovre Nelu, unul dintre cei implicaţi în acţiune.
Aproximativ 90 de familii din Trestia au contribuit activ la acest proiect, financiar sau prin muncă, dar au rezolvat o problemă cu care se confruntau deja de mai mulţi ani.
Respect, deci se poate!
România în care se poate! Fără stat şi în pofida statului. Când oamenii îşi schimbă comunităţile cu propriile mâini
În România, aproape 100.000 de case nu au curent electric. Oamenii nici nu știu ce înseamnă un bec și figurează în statisticile statu-lui doar pe hârtii, pentru că în rest au fost uitați în beznă. Un singur om a reușit să facă ce n-a făcut statul în ani de zile.
Este vorba despre Iulian Angheluță, fondatorul Asociației Free Miorița, un tânăr care străbate țara în lung și în lat pe bicicletă și duce lumină în casele oamenilor și în școli. „Am început acum aproape trei ani, prin acți¬unea «Lumină pentru Ursici». Soluția propusă de noi era locală, cu energie verde. Am reușit acest lucru, în septembrie 2013, când am montat cele 14 sisteme fotovoltaice”, povestește Iulian. Și pentru că proiectul a fost un succes, a urmat „Lumină pentru România”.
„Am pornit campania «Lumină pentru România», al cărei scop este de a identifica familiile fără acces la electricitate și de a le instala sisteme cu panouri fotovol¬taice pentru iluminat și acces la educație și infor¬mare”, explică Iulian Angheluță. Tinerii volun¬tari au dus până acum lumină în patru școli și la 30 de familii din opt județe ale țării.
Asociația lui Iulian Anghe¬luță a ajutat mai multe școli din țară și cu 70 de calculatoare și echipamente IT. Lumina vine în sate și școli cu ajutorul donatorilor, în schimb, ajutorul de la autoritățile centrale este inexistent, explică Iulian Angheluță.
Deși România pare de multe ori fără speranță, Iulian crede că se poate. „Da, în România se poate. Din păcate, sau din fericire, orice. Cred că schimbarea trebuie să vină din noi, încă mai cred în puterea exemplului și în lupta de zi cu zi cu noi înșine și cu autori¬tățile, și nu doar o dată la patru ani. Noi ar trebui să facem ceea ce spunem și ceea ce ne dorim, iar statul și autoritățile să își facă treaba pentru care sunt aleși și plătiți”, încheie Iulian Angheluță.
Potrivit ultimei evaluări oficiale, în România există încă 98.871 gospodării neelectrificate, iar 95 de localităţi nu au deloc curent electric.
Într-o Românie în care alte minorităţi etnice aşteaptă de la stat privilegii în contradicţie cu prevede¬rile Constituţiei, se poate şi altfel. Demonstrează asta comunitatea ruşilor lipoveni din România care îşi promovează tradiţiile şi obiceiurile pentru cei peste 35 de mii de ruşi lipoveni din ţara noastră. La Brăila, nimeni nu cere nimic de la stat. „Există un cerc de teatru împreună cu Şcoala Aleksandr Sergheevici Puşkin, din mijloacele noastre proprii. Piesele se joacă în limba rusă, în oraşele din zonă, unde există comu¬nităţi de ruşi lipoveni. De exemplu, din Cehov, «Livada de vişini şi ale opere. Au câştigat şi numeroase distincţii”, spune deputatul Ignat Miron, reprezentantul ruşilor lipoveni în Parlamentul României. (M. Gîrlaşiu)
O identitate păstrată din stepele Asiei
O altă minoritate importantă care luptă pentru păstrarea identi¬tăţii şi a vechilor tradiţii şi obiceiuri este minoritatea tătarilor turco-mu¬sulmani din Dobrogea, acolo unde trăiesc aproape 40 de mii de etnici tătari. Suflete care luptă pe cont propriu să îşi promoveze cultura şi identitatea prin festivaluri anuale ale dansului, portului, muzicii sau limbii tătăreşti. Există chiar şi un turneu unde tinerii tătari îşi măsoară forţele în lupte tradiţio¬nale, iar începând de anul trecut, la Universitatea „Ovidius” din Cons-tanţa se studiază cursul de istoria şi civilizaţia tătarilor. Oameni care au grijă ca limba şi obiceiurile comuni¬tăţii să fie învăţate încă de la cele mai fragede vârste. Copiii tătarilor studiază limba tătărească, dar şi matematica sau engleza la școlile comunitare. „Nu lipsesc nici acțiu-nile umanitare, precum cele de strângere de haine sau mâncare pentru familiile nevoiașe”, spune Adina Bocai de la Uniunea Tătară. (M. Gîrlaşiu)
