Fericirea relativă provine din trei surse: ceea ce este cineva, ceea ce are și ceea ce reprezintă în ochii celorlalți. Schopenhauer ne îndeamnă să ne concentrăm doar asupra primeia și să nu ne bazăm pe a doua și a treia pentru că asupra acestora nu avem control. Ele ne pot fi luate și chiar așa se întâmplă.
Singura modalitate de a dobândi superioritatea în relațiile cu ceilalți oameni este de a lăsa să se vadă că ești independent de ei. (Schopenhauer citat în Soluția Schopenhauer, Irvin Yalom)
Schopenhauer prețuia individualitatea și nu depindea de nimic din afara sa pentru a fi fericit.
Să schimbi ‘a fost’ în ‘aşa am vrut eu să fie’- doar asta voi numi salvare. (Nietszche citat în Soluția Schopenhauer, Irvin Yalom)
M-am hotărât să mă vindec singur- prin biblioterapie, asimilând gândurile relevante ale celor mai înţelepţi oameni care au trăit vreodată.
Maestrul meu a spus odată că un om nu poate fi tulburat de un altul. Doar el însuşi îşi poate tulbura stăpânirea de sine.
Goenka ne învaţă că nu trebuie să locuim decât în prezent. Ieri şi mâine nu există. Amintirile trecute, speranţele viitoare nu produc decât tulburare. Calea către stăpânirea de sine rezidă în observarea prezentului şi lăsarea lui să alunece neperturbat pe râul conştiinţei noastre.
Femeia cu adevărat frumoasă este atât de adesea apreciată şi răsplătită exclusiv pentru aspectul ei, încât ea neglijează să îşi dezvolte şi alte părţi ale sinelui. Încrederea ei în sine şi senzaţia de succes sunt doar superficiale, iar de îndată ce frumuseţea i se estompează, îşi dă seama că are puţine de oferit: nu şi-a cultivat arta de a fi o persoană interesantă şi nici nu a fost preocupată de ceilalţi.
Cu cât sinele cuiva va fi mai puternic, cu atât va dori mai puţin din partea celorlaţi. Schopenhauer credea că un om cu putere sau virtute interioară nu va cere nimic de la ceilalţi; un astfel de om îşi este suficient.
Vrem, vrem, vrem. Pentru fiecare nevoie care ajunge la nivelul conştiinţei, există alte zece nevoi care stau la pândă în subconştient. Voinţa ne mână neîncetat, deoarece de îndată ce o nevoie este satisfăcută, e înlocuită imediat de altă nevoie, apoi de alta şi tot aşa, de-a lungul întregii noastre vieţi.
Există consolare în ideea de a nu permite fiinţei mele esenţiale să fie devorată de trivialităţi, de succese sau eşecuri insignifiante, de ceea ce posed, de griji legate de popularitate- cine mă place, cine nu. Pentru mine, există consolare în starea de a rămâne liber să apreciez miracolul de a fi.
Cel mai bun ajutor pentru minte este acela care rupe odată pentru totdeauna legăturile chinuitoare care încătuşează inima.
Toţi cei care depind doar de ei înşişi şi posedă în ei înşişi tot ceea ce consideră al lor nu pot fi altfel decât perfect fericiţi.
Schopenhauer ne îndemna să trăim şi să percepem viaţa acum, mai degrabă decât să trăim pentru speranţa într-un bine viitor.
Când eram copil, nu voiam să mănânc mai nimic din ce-mi gătea mama. Spuneam tot timpul ‘nu-mi place’ iar ea răspundea ‘de unde ştii că nu-ţi place dacă nici măcar n-ai încercat’?
Tehnicile principale de compensare a sărăciei interioare: acumularea nesfârşită de bunuri, care, până la urmă, face ca omul să fie posedat de bunurile sale. (…) Respectul de sine bazat pe meritul interior produce o autonomie personală care nu poate fi smulsă- ea ţine de puterea noastră.
*fragmente Soluția Schopenhauer, Irvin Yalom