Cunoaștem o imagine destul de răspândită despre ce înseamnă stresul posttraumatic: veterani de război cu flashbackuri, victime ale unor catastrofe, oameni care au trecut prin evenimente extreme și vizibile.
Percepția aceasta e reală, dar incompletă. PTSD apare și după accidente rutiere, după pierderi bruște ale persoanelor dragi, după ani de relații toxice, după experiențe medicale traumatizante sau un abuz din copilărie, uneori fără ca persoana în cauză să facă legătura între ce trăiește azi și ce s-a întâmplat atunci. Iar unul dintre motivele pentru care PTSD rămâne nediagnosticat ani buni este că nu se prezintă întotdeauna în formele pe care le cunoști. Uneori, trauma rămâne în corp și vorbește în limbaje pe care le atribuim altor probleme.
PTSD este o condiție de sănătate mintală cauzată de trăirea unui eveniment înspăimântător, care duce la simptome ce includ flashbackuri, coșmaruri și anxietate severă. Cei care continuă să experimenteze simptome după un eveniment traumatic pot fi diagnosticați cu tulburare de stres posttraumatic. Simptomele PTSD încep, de obicei, în primele trei luni după evenimentul traumatic, dar uneori apar mai târziu. Citește informații despre aceasta întotdeauna din surse sigure, află despre cum arată PTSD, ce implică o evaluare și ce opțiuni de tratament există.
Aproximativ 6 din 100 de oameni vor experimenta stres posttraumatic la un moment dat în viața lor. Femeile sunt mai predispuse decât bărbații să dezvolte PTSD, potrivit studiilor. Nu trebuie să fi trăit personal evenimentul traumatic, uneori aflarea că o rudă sau un prieten apropiat a trăit o traumă poate cauza PTSD. Și nu oricine care trece printr-un eveniment dificil dezvoltă PTSD, mulți oameni se recuperează natural în timp și cu sprijin social. Diagnosticul apare când simptomele persistă, se intensifică și încep să interfereze cu viața de zi cu zi. Există patru categorii principale de simptome în PTSD, însă nu toate sunt la fel de vizibile.
- Flashbackurile implică retrăirea evenimentului traumatic, inclusiv simptome fizice, cum ar fi bătăi accelerate ale inimii sau transpirație. Gândurile și sentimentele pot declanșa aceste simptome, la fel ca și cuvintele, obiectele sau situațiile care amintesc de eveniment.
- Simptomele de evitare pot determina oamenii să își schimbe rutinele. De exemplu, unii oameni pot evita să conducă sau să meargă cu mașina după un accident rutier grav.
- Evitarea se poate extinde și la gânduri, conversații sau sentimente legate de traumă. Sentimente de vinovăție sau de rușine, incapacitate de a resimți emoții pozitive, distanțare față de cei apropiați, viziune negativă persistentă despre sine sau despre lume, toate acestea pot fi parte din tabloul PTSD, fără să fie legate aparent de trauma inițială.
- Simptomele de hiperexcitabilitate sunt adesea constante. Ele pot duce la sentimente de stres și furie și pot interfera cu aspecte ale vieții de zi cu zi, cum ar fi somnul, mâncatul sau concentrarea.
Mulți oameni cu stres posttraumatic ajung mai întâi la medicul de familie sau la urgențe, cu simptome fizice pentru care nu se găsește o cauză medicală clară. Pentru persoanele cu PTSD, mecanismul de supraviețuire poate rămâne activ tot timpul, provocând tensiune fizică și durere. Acest comportament este adesea descris ca trauma „stocată” în corp, care poate cauza simptome fizice chiar și atunci când persoana nu își amintește conștient evenimentul traumatic. Trauma nu dispare ignorând-o, dar cu sprijinul potrivit se poate procesa și viața de după poate arăta complet diferit.
