Muzica senzuala si ritmul antrenant iti spun o poveste romantica si reflecta de asemenea cultura tarii de origine.
Aceste calitati sunt prezente si in stilul de dans bachata.
Muzica este caracterizata de amaraciune si tristete, iar dansul ulterior se invarte in jurul temelor precum dragoste, pierdere sau suferinta.
Tradus literalmente, bachata semnifica petrecere, ca si dans gasindu-si originea in zonele rurale din Republica Dominicana.
Ca si multe alte dansuri renumite, initial a fost considerat un stil specific claselor sociale inferioare, insa si-a castigat treptat o popularitate considerabila.
Pornind de la muzica, s-a ajuns la dans. Acelasi este cazul si pentru stilul bachata, ale carui evolutie, daca o urmarim, vom observa cateva turbulente.
Initial nu a fost o forma de dans tolerata, intrucat a fost creat in bordeluri, baruri si alte cateva locuri considerate tabu din punct de vedere social.
Prin acest aspect se aseamana si cu o alta forma renumita de dans – Merengue. Acesta din urma a fost interzis total de regimul dictatorial din perioada 1930-1961, insa stilului de dans bachata i-a fost acordata o anume toleranta.
Cu toate acestea, opinia regimului cu privire la dans era una nefavorabila: era considerat o forma de arta cu standarde scazute, neadecvata pentru consolidarea tarii.
Prin urmare a fost cenzurat, denigrat si chiar amenintat de extinctie. Dupa sfarsitul dictaturii insa a inceput din nou sa castige teren.
Lucrurile s-au imbunatatit pentru dezvoltarea bachata dupa sfarsitul dictaturii, insa clasele sociale superioare inca il priveau intr-o lumina negativa.
Au existat multe urcusuri si coborasuri in evolutia acestui dans in perioada anilor ’60 – ’80. Au fost facute incercari de reinviere a dansului insa multe s-au soldat cu esec.
Decada anilor ’70 a fost tot una nefasta, muzica nu mai era redata nicaieri, dansul nici macar nu mai era mentionat, abia supravietuind ca forma de dans practicata prin baruri si alte locatii.
Treptat insa, acest stil de dans a inceput sa castige din ce in ce mai multa popularitate, in perioada anilor ’80 si ’90 consolidandu-se, ajungand sa fie si televizat si inclus treptat in scena dansurilor moderne hispanice.
In momentul de fata bachata are recunoastere mondiala, fiind un stil de dans promovat si predat in multe tari din toata lumea.
Acum muzica a trecut pe planul al doilea, iar dansul castiga tot mai multa popularitate, avand o evolutie ascendenta care compenseaza perioadele sale nefaste din trecut.
Pentru multi dintre voi care nu sunteti experti de dans latino, aparitia recenta a stilului de dans bachata ca un dans popular e posibil sa fi venit mai ceva ca o surpriza. Daca esti unul dintre acesti oameni care simte ca bachata a venit de nicaieri, nu ar trebui sa te simti rusinat.
In schimb, utilizeaza-l ca pe o oportunitate de a educa! Dupa cum s-a dovedit, istoria stilului de dans si muzica este bogata si se intinde pe o perioada foarte lunga de timp.
Radacinile stilului bachata pot fi urmarite de la inceputul secolului XX. In tot acest timp, bachata a inceput dezvoltarea sa ca stil in Republica Dominicana.
Bachata timpurie a fost un mix de muzica bolero cu elemente africane traditionale, o noua fuziune muzicala si o gura de aer proaspat pentru insula.
In ciuda acestui fapt, multi dominicani din clasa superioara au privit bachata ca fiind prea „inapoiat” si de clasa inferioara.
Din pacate, aceasta atitudine a persistat pentru ceva timp si este considerat partial responsabila pentru obscuritatea in ceea ce priveste stilul de dans in cea mai mare parte a secolului trecut.
Un alt factor care a contribuit la lipsa de popularitate a dansului bachata a tinut de domeniul politic. Sub conducerea lui Rafael Trujillo, un dictator brutal care a condus Republica Dominicana timp de mai multi ani, cenzura a fost agresiva si muzica bachata nu a fost inregistrata.
Dupa asasinarea sa in 1961, primele bachatas au fost inregistrate, dar acest gen inca nu a devenit un hit in afara anumitor segmente ale societatii Dominicane.
Acesta a fost in anii 1980, atunci când bachata intr-adevar a inceput sa „decoleze” ca un dans si ca un stil popular de muzica.
Muzica bachata au inceput sa apara la radio si in cele din urma chiar si la televizor, iar cei din clasa superioara care au privit stilul bachata „de sus” au inceput sa-l accepte ca un aspect pozitiv al culturii Dominicane.
Bachata a continuat sa creasca in anii 1990 si 2000, iar astazi este una dintre cele mai populare si in cea mai rapida crestere dintre stilurile latine.
Istoria dansului si a muzicii bachata a fost unul plin de provocari, dar bachata a reusit cu succes in cele din urma sa se afirme!
Unul dintre reprezentantii acestui stil este Juan Luis Guerra Seijas (nascut pe 07 iunie 1957 ), cunoscut profesional ca Juan Luis Guerra, cantaret Dominican, compozitor si producator.
El a vandut peste 30 de milioane de discuri, si a castigat numeroase premii, inclusiv 15 premii Latin Grammy, acum aproximativ 20 ani, cand a aparut alaturi de trupa 440 si a inregistrat albumul Bachata Rosa ducand bachata la nivel international. Mai are in palmares doua premii Grammy si doua Billboard Latin Music Awards.
A castigat trei premii Latin Grammy in 2010, inclusiv pentru albumul anului. Cel mai recent premiu castigat a fost Premiul Grammy Latin pentru Producatorul Anului in 2012.
Guerra este unul dintre artistii latini recunoscuti pe plan international din ultimele decenii. Stilul sau popular de merengue si de fuziune afro-latin i-a adus un succes considerabil in toata America Latina.
Este, de asemenea, creditat pentru popularizarea muzicii bachata la nivel global si este adesea asociat cu acest gen, cu toate ca stilul sau distinct de bachata are un ritm bolero mai traditional si se amesteca cu bossa nova – a influentat melodii si armonie in melodiile sale.
El nu se limiteaza la un singur stil de muzica; in schimb, el include diverse ritmuri, cum ar fi merengue, bachata, salsa, rock and roll, si chiar gospel. „Ojala Que Llueva Café” ( „As vrea sa ploua cu cafea” ) este una dintre cele mai criticate, dar si aclamate piese compuse de el.
Remixul „La Llave de Mi Corazón” ( „Cheia inimii mele „), cu Taboo de la Black Eyed Peas este, de asemenea, un exemplu de fuziune a genurilor pe care l-au consacrat ca artist.
