Anamaria Vasile

Cum arată casa cunoscutului prezentator al Cronicii Carcotasilor, Mihai Găinușă

Acasa la Mihai Gainusa si sotia sa! Rar gasesti asa ceva in lumea celebritatilor. Cei doi au o casa superba si linistita… un adevarat refugiu!

O casa linistita, un adevarat camin. Rar gasesti asa ceva in lumea celebritatilor. Un adevarat refugiu pentru cel care a ramas acum unicul responsabil al Cronicii Carcotasilor.

Pestisori, copii, carti, arta, liniste, o sotie tandra. Cat a durat sa ajunga aici si cum reuseste Mihai Gainusa sa-si apere linistea, iata ce ne-a povestit in exclusivitate.

Ioana ne-a deschis usa zambind: “Intrati! Va asteptam!” Am privit-o. O cunosc pe Ioana de mult timp. Este o Sagetatoare tipica, puternica, vesela. E genul care poate duce mult, care nu imbatraneste niciodata.

Am intrat, ne-am asezat la masa, ne astepta cafeaua. Am patruns in atmosfera casei simtind cum frigul de afara se inmoaie si o binecuvantata, dar deloc binevenita lene se strecoara in mintea noastra. E cald la Gainusa acasa. E primitor si linistit…

Ne aducem aminte scurt ca avem treaba, intindem firele, trusele de machiaj, stilista alege tinutele, eu stau de vorba cu Mihai si Ioana.

O privesc pe micuta Eva si-mi aduc aminte de vremea cand s-a nascut si Misu era in al noualea cer! Andrei, cel mic, doarme inca. Se trezeste la un moment dat si este adus in living. Ramanem socati: e blond! Blond ca un fir de grau, ca un pui de… gainusa scos din ou, scrie magazinuldecase.ro.

Pe Misu il distreaza reactia noastra si, amuzat, paraseste camera. Se intoarce repede cu un album de fotografii, scoate una si ne-o arata: este el, mic de tot si… blond! Comentam pe marginea asta, ne asezam la masa si incepem o conversatie…

Am intrat in casa voastra si am simtit o energie pozitiva. Ti s-a mai spus asta?

La cata energie au copiii mei, e imposibil sa nu vibreze casa! De fapt, casa e plina de energie, chiar si cand Enel-ul ne lasa fara energie electrica.

In living este un mare acvariu: cu pesti de toate felurile, cu o instalatie complicata, in fine, cu tot ce trebuie, banuiesc. De cand ai pasiunea asta si, mai ales, cum de te pricepi sa manuiesti toate aceste instalatii?

Din copilarie mi-au placut animalutele si am avut cam din toate felurile. Dar pestisori de acvariu am avut non-stop! Am inceput cu borcanele de muraturi pline cu guppy adusi in punguta cu troleibuzul de la piata de animale din Obor. Acum cresc pesti de apa sarata, mult mai pretentiosi. Si imi place sa ma ocup de ei. Intotdeauna i-am compatimit pe cei care nu au un hobby. Nu stiu ce pierd.

Nu ti-ai centrat casa in jurul televizorului. De ce? Esti om de televiziune, nu ar trebui sa te uiti nonstop la Tv?

Pe vremuri televizorul juca rolul sobei, la gura careia se strangeau familiile si depanau povesti. Ne uitam doua ore, cat era program, dupa care comentam si spuneam bancuri cu Ceausescu, Reagan si Gorbaciov.

Acum chiar “soba’’ vorbeste ca o moara stricata, iar cei din jurul ei stau cu gurile cascate, precum puisorii in cuib, care inghit tot ce le baga mama lor pe gat. Si inghitim opinii neavenite, reclame sfruntate, stiri cu monstri, umor cu funduri, telenovele idioate, politicieni mafioti si, in cel mai bun caz, cate-un film ciuruit de publicitate. De ce m-as uita la ceva care improasca ura si prostie?

Esti un mare iubitor de arta. Ce iti place cu precadere?

Imi place foarte mult pictura. Regret ca nu stiu nici sa pictez, nici sa cant si, in general, mai nimic, dar am invatat sa apreciez arta adevarata.

Si nu ma refer la nenumaratele care grigoresciene cu boi, ci poate la portretele nebunesti ale lui Baba, peisajele extraordinare ale lui Claude Lorrain sau copiii-ingeri ale contemporanului Chiuariu. O casa fara un tablou e precum Rapirea din serai fara cai!

De unde ai cartea asta rara, cu dedicatia lui Nichita Stanescu?

Am cumparat-o dintr-un anticariat, imi place sa vad slova marilor nostri poeti si scriitori. Din pacate acum scriitorii folosesc mai mult computerul.

Universul tau e plin de carti, de arta, de obiecte rare. Esti un om care face umor si totusi, in viata de zi cu zi esti atat de… serios. E de la varsta?

Imi place sa ma inconjor de fiinte si lucruri care ma pot inspira, nu neaparat ca subiect, cat prin energia lor. Ca sa castigi o cursa trebuie sa pleci dintr-un blocstart, dintr-un loc fix, pe care te poti baza. Sunt serios? Asa suntem noi, pensionarii. Fiindca am o pensiune, nu? (rade)

Loading...