„Cum mai stai cu amorul?“, „de ce crezi că sunt atâţia oameni de vârsta ta, încă necăsătoriţi?“ şi, desigur, clasica: „tu când ai de gând să faci un copil?“ –
sunt întrebări ce pot fi clasate cu uşurinţă în dosarul „indiscreţii“, fie că stau pe buzele prietenilor tăi căsătoriţi încă din facultate, aflaţi deja în căutarea grădiniţei perfecte pentru copilul lor excepţional, sau îţi sunt adresate de „mătuşile tale“ – de fapt nişte doamne trecute bine de-a doua tinereţe, pe care nu le-ai mai văzut de ani buni.
Pe curioşi îi întâlneşti, peste tot: la petreceri, aniversări, nunţi, botezuri şi alte evenimente care marchează diverse cutume sociale sau religioase, la birou şi uneori chiar acasă.
Bănuieşti ce se va întâmpla, dar de fiecare dată îţi spui că vei ieşi la liman cu multă inteligenţă şi maturitate. Eşti obişnuită de-acum cu valul de indiscreţii. Cu toate astea, nu poţi fi niciodată suficient de pregătită pentru momentul acela ca desprins din filme, în care cineva extrem de bine intentionat te întreabă cu voce tare: „… şi tu de ce nu te mai măriţi?“, iar peste întreaga adunare se aşterne o linişte aprope sinistră, toate privirile fiind aţintite spre tine.
Nu poţi lega două cuvinte; nici n-ai avea cum, pentru că simţi o presiune bizară în zona maxilarului şi nici corzile tale vocale n-ar putea verbaliza ceva în acest mediu ostil. În final, îţi foloseşti ultimele resurse pentru ceea ce pare a fi singura soluţie rezonabilă: o evadare (din păcate doar) imaginară într-o zonă cât mai… nepopulată a lumii.
Cine sunt curioşii?
Cine sunt aceşti oameni, ce vor ei de fapt şi, mai ales, cum răspunzi întrebărilor înspăimântătoare pe care se încăpăţânează să ţi le pună? Ca să nu-i judecăm prea tare, aşa cum am fi tentaţi, poate ar fi bine să ştim mai multe despre aceste „personaje“ indiscrete şi despre motivele pentru care simt nevoia de intruziune în vieţile noastre.
Astfel vom reuşi să fim mai relaxaţi în prezenţa lor şi, de ce nu, mai inspiraţi să le răspundem. Pentru aceasta, am studiat amănunţit fenomenul împreună cu psihologul Claudia Mihalache. „Cele mai predispuse să pună astfel de întrebări sunt persoanele mai în vârstă, care nu renunţă până nu primesc un răspuns şi par a nu înţelege de ce nu vrem să le lămurim“, spune psihologul.
Pe de altă parte, „se pare că femeile au o predispoziţie nativă de a se amesteca în vieţile celor din jur mai mult decât o fac bărbaţii, din cauza instinctelor materne. Femeile au impresia că pot rezolva orice, că au un sfat potrivit pentru oricine etc.
De cele mai multe ori, intruziunea în viaţa particulară a celorlalţi are ca scuză intenţii dintre cele mai bune“, este de părere Claudia Mihalache. În plus, „cu cât nivelul de relaţionare este mai strâns între noi şi intruşii din viaţa noastră, cu atât aceştia se simt mai îndreptăţiţi să ne interogheze.
Prin urmare, cele mai nepotrivite întrebări le vom primi de la părinţi, rude foarte apropiate şi chiar vecini. O altă categorie o reprezintă cei ce nu au o viaţă personală; pentru ei, orice se întâmplă în vieţile celor din jur reprezintă un motiv de… dezbatere“ spune specialista noastră.
De ce ţi se pun întrebări indiscrete?
Ce se ascunde în spatele acestor… porniri curioase? Iată ce spune psihologul nostru: „În cazul persoanelor mai în vârstă ar putea fi vorba în primul rând de proiecţia unor neîmpliniri personale şi de repararea lor prin tine (o profesie la care ei nu au avut acces, o viaţă mai bună ca a lor etc.).
Apoi ar mai fi dorinţa de a te şti «în rândul lumii» – realizată, din punctul lor de vedere, uitând cel mai adesea că timpurile s-au schimbat şi că lucrurile funcţionează diferit faţă de perioada când au trecut ei prin toate aceste ritualuri sociale.
Când genul acesta de întrebări îţi sunt puse de către persoane cu vârstă apropiată de a ta, există două variante: ori acestea se simt extrem de împlinite cu viaţa pe care o au şi, în virtutea apropierii dintre voi, şi-ar dori şi pentru tine o astfel de abordare, ori viaţa «perfectă» pe care o au nu e nici pe departe aşa, simţind astfel nevoia ca şi altcineva să treacă printr-o astfel de experienţă.“
Cum le răspunzi?
Pentru că exemplele concrete sunt cele mai relevante, am stat de vorbă cu câţiva dintre eroii care au „supravieţuit“ unor astfel de episoade şi am găsit câteva dintre cele mai incomode. Iată mărturisirile lor, însoţite de sfaturile psihologului nostru:
„De fiecare dată când ne vedem, unchiul şi mătuşa mă întreabă în gura mare: «tu cum mai stai cu dragostea?». Deşi nu mă mai surprinde de mult acest lucru, încă reuşeşte să mă pună în dificultate.“
„Unchiul şi mătuşa sunt din categoria celor care cred că au dreptul să te întrebe astfel de lucruri doar pentru că te ştiu de când erai de-o şchioapă. În acest caz soluţia este să fii relaxată şi, mai ales, să nu laşi să se vadă că eşti afectată de o astfel de întrebare, ceea ce pe viitor te-ar tranforma în victimă sigură în astfel de situaţii“,
„Nu te simţi jenată de indiscreţia unei astfel de întrebări şi răspunde neutru, eventual printr-o glumă.“
„Prietenii părinţilor mei mă descos referitor la orice; de curând m-au întrebat: «dar tu când ai de gând să te măriţi?» – nu de alta, dar ei au deja trei nepoţi de la cele două fiice ale lor, care sunt căsătorite de ani buni! Şi sunt foarte fericite!
Mă bucur să aud asta, dar nu ştiu de ce ar trebui să am o legătură cu ce se întâmplă în viaţa altora. Sau cum se face că îmi pun astfel de întrebări când e mai multă lume de faţă. Ironia e că aş părea destul de lipsită de maniere dacă le-aş spune ce cred.“
„Şi aici relaxarea este cuvântul cheie. Nu te lăsa surprinsă de astfel de întrebări, mai ales că ele sunt inevitabile. Nu le lua personal şi răspunde-le în consecinţă.
Spune-le că vrei să mai copilăreşti puţin, că ai de gând să mai creşti din punct de vedere profesional înainte de a te dedica trup şi suflet unei familii, că vrei să te convingi – observându-i pe cei care sunt căsătoriţi şi au copii – că este o alegere pe care merită să o faci cât mai curând, etc.
Orice abordare neutră care le lasă speranţa că urmează să faci şi tu un astfel de pas le va tăia elanul“, spune psihologul.
„La un moment dat cineva m-a întrebat când plănuiesc să fac un copil. E o întrebare la care eu însămi nu am un răspuns încă şi chiar dacă l-aş avea, cu siguranţă n-aş pomeni oricui despre asta.“
„Şi cele mai absurde fiinţe din lume pot înţelege că ai nevoie să fii pregătită pentru a face un copil, cu tot ce presupune această pregătire. În astfel de cazuri, cel mai bun răspuns, care-ţi creşte substanţial şansele de a scăpa de interogatoriu, este că îţi doreşti cel puţin un copil, dar mai aştepti puţin, pentru că nu te simţi încă pregătită pentru acest pas.“
Miruna, 25 de ani: „Într-o zi părinţii iubitului meu ne-au invitat la prânz. N-am apucat să savurăm bine desertul, c-am fost amândoi şocaţi de întrebarea: «Voi doi când vă luaţi?». N-a fost tocmai cea mai bună amandină pe care am mâncat-o…“
„În acest caz ar trebui să le explicaţi că aceasta este problema voastră personală şi că nu aveţi de gând să o dezbateţi la un prânz, cu toată lumea de faţă. Ca să îndulciţi puţin tonul, le-aţi putea promite că vor fi primii care vor afla şi vor primi invitaţiile la fericitul eveniment.
Ca şi în celelalte cazuri, cheia este să nu pari luată prin surprindere de aceste întrebări şi chiar să ai pregatite variante de răspuns, în funcţie de cei care urmează să ţi le adreseze. Astfel vei reuşi să fii mai destinsă.“
Vali, 19 ani: „Anul acesta am încheiat sesiunea de iarnă cu o restanţă la analiză matematică. Rezolvarea integralelor multiple nu era tocmai pe lista mea cu activităţi de bifat în vacanţa de vară, dar mi-am asumat situaţia. Însă de curând, la o petrecere la noi acasă, deşi ştiau dinainte toate detaliile, doi vecini m-au întrebat râzând:
«Cum e cu restanţa aia la analiză?». Ce spuneţi de asta?!“
„Aceştia intră în categoria persoanelor care cred că au dreptul să întrebe orice, în virtutea faptului că te ştiu de o groază de timp şi au fost acolo când ţi s-au întâmplat tot felul de lucruri. Consideră că este o metodă simpatică de a-ţi demonstra cât de bine te cunosc dacă ştiu despre tine lucruri cu potenţial jenant.
E simplu, trebuie doar să le reaminteşti că există şi lucruri mai rele pe lume decât o restanţă. Poţi include şi varianta poetică, utilizată de mulţi: «ce fel de student nu a încercat măcar o dată şi o astfel de experienţă?!».“
„Nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru întrebarea extrasă parcă dintr-un test-fulger: «De ce crezi că sunt atâtea femei nemăritate, trecute de 30 de ani?».“
„Aici nu strică o scurtă discuţie despre cum în zilele noastre priorităţile s-au schimbat, de asemenea şi modul de viaţă. O mulţime de studii sociologice arată cum, cu cât nivelul de trai dintr-o ţară este mai ridicat, cu atât creşte şi vârsta medie la care oamenii se aşază la casa lor.“
În final, putem spune că incomodă nu e întrebarea în sine, ci ce trezeşte ea în cel vizat, dar nici una dintre cele de mai sus nu v-ar fi făcut să vă simiţiţi ca într-o vizită la Spa, nu-i aşa?
Am trecut cu toţii cel puţin o dată prin furcile caudine ale unui astfel de interogatoriu şi în mod sigur ne dorim ca data viitoare să nu ne mai surprindă nepregătiţi sau… lipsiţi de inspiraţie.
