Doar persoanele născute înainte de anii 80′ știu asta… Ei sunt singurii care pot face diferența!
Persoanele născute înainte de anul 1980, pot observa cu ușurință schimbările aduse în lume, odată cu trecerea anilor.
Ce ar spune o persoană născută înainte de anii 80?
„Fac parte din ultima generație care s-a jucat cu adevărat, noi știam perfect regulile jocurilor “Ascunselea” , “Castel”, “Raţele şi vânătorii”, “Ţară, ţară, Vrem ostaşi!”, “Prinselea”,”Sticluţa cu otravă”, “Hoţii şi vardiştii”. Noi nu foloseam noua tehnologie să telefonăm, noi am folosit telefoane cu fise. Cum petreceam? Aveam video și închiriam casete, după care le urmăream toată noaptea sau chiar pe parcursul a două zile. Ne bucuram unii de alții mai mult.
Am fost și noi în trend, căci purtam JJ, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, pe care îi decoloram în ligheanul cu apă sau îi frecam cu cărămida, să le dăm o unicitate.
La grădiniţă, învățam poezii de-ale noastre, românești și “Mulți ani trăiască”, nu “Happy Birthday!”, atunci când aveam vreun sărbătorit.
Vedeam reclame de pe la sârbi și așteptam cu inima la gură să ajungă în România guma Turbo sau pistoalele cu apă sau cine știe ce alte lucruri mai vedeam noi pe la „străini”.
Nu ne era frică să ne turnăm apă rece în cap și dacă ne îmbolnăveam, știa mamaie mai bine cu ce să ne dreagă. Apropo de mamaie, urmăream mereu cu ea „Dalas”. Nu ne era rușine să jucăm hore sau sârbe, căci chiar dacă nu ne pricepeam prea bine la pași, noi ne simțeam bine.
Mâncam parcă mai sănătos, căci în fiecare vară ne găseau părinții agățați în câte un corcoduș, dud, măr sau ce pomi mai aveau vecinii prin curte și făceam mișcare, atunci când aceștia ne prindeau la „furat”.
Nu știu cum, că nu aveam telefoane, dar reușeam să ne întâlnim mai des și să știm exact ce probleme are fiecare dintre noi. Pentru noi cuvântul „sex” era realmente tabuu și așteptam jocul “Adevăr sau Provocare”, să sărutăm câte o fată.
Aveam oracol și îl dădeam să ni-l completeze prietenii, doar pentru a citi la lumina lămpii uneori, ce cred aceștia despre noi. Mergeam cu bicicleta fără cască și genunchiere și uite că n-am murit. Mâncam guma de pe jos, suflam de trei ori pe ea și aia era, ca nouă.
Pentru noi, bancurile cu Bulă erau diferite, nu atât de porcoase și totuși ne amuzam. Am văzut desenele cu „Mihaela” și nu ne-am plâns că aveam doar două ore la televizor. Parcă aveam mai mult timp atunci…
Dacă ai citit acest articol, înseamnă că te-ai bucurat de toate astea și te uiți cu întristare la ceea ce se întâmplă azi… Copilăria a fost acaparată de tehnologie, care a ”stricat” adevărata copilărie!”
