Mai departe, artista scrie, la fel de sensibil:
“Revenind la povestea Timpul, cumva, m-am pus în locul iubitului meu de atunci. Am jucat rolul lui ca să înțeleg ” de cealaltă parte” cum se simte.
Cum se simte când încerci să faci un om să te iubească pentru că tu îl iubești? Cât de tare ești dispus să mergi în iubirea aia toxică doar ca să nu plece cel iubit de lângă ține? Cât de departe mergi să nu te smulgi din brațele cui iubești, chiar dacă simți că acele brațe te țin doar că te îndrăgește ca și suflet, dar cu felul tău de iubire nu a ajuns să rezoneze… deși ar fi vrut?
Este o poveste reală pe care cu toții am trăit-o la un moment dat. Și să nu credeți că roata în viață mea nu s-a întors și nu am suferit și eu. Ea mereu se întoarce. Cât în viață există echilibru, unde ai fost rănit, vei fi „pansat” și iubit și invers. Da astea sunt lecții.
Mulțumesc, Viață! Pentru tot ce îmi iei, pentru tot ce îmi oferi! Că prin ține Dumnezeu lucrează să mă facă fericită!
Acum iubesc sincer, și sunt iubită cald și sincer.
Când bătrânii din viața voastră, oameni cu experiență vieții vă spun că la un moment dat vine jumătatea voastră, să ii credeți!
După iubiri și dezamăgiri frumoase, eu l-am întâlnit pe Cătălin. Acum ușor, ușor se așează totul!
Îmbrățișați tot ce trăiți!”
