Nimic nu poate fi mai dragut decat sa vezi cum o fetita se distreaza alaturi de cainele sau de companie.
Cei doi par sa repete pentru serbarea de sfarsit de an, iar pustoaica sa il invete versurile pentru a i le sufla in cazul in care se pierde pe scena.
Sau poate pur si simplu fetita incearca sa il faca pe Rottweiler sa adoarma, fredonandu-i «Twinkle, twinkle, little star!» Voi ce credeti?
Autorităţile iraniene sporesc în ultima perioadă presiunile asupra persoanelor care deţin câini, animale percepute drept „murdare” de către Islam, însă Soroush Mobaraki, un comerciant iranian, afirmă că vânzările sale sunt în creştere, în ciuda temerilor că animalele vor fi „arestate” iar proprietarii amendaţi.
„În ultimii ani s-a înregistrat o creştere semnificativă a cererii pentru câini. Vindem 15-20 de câini pe lună, dar cunosc alţi comercianţi care vând mult mai mulţi”, a explicat farmacologul veterinar în vârstă de 34 de ani.
Timp de decenii bune a ţine un câine ca animal de companie era ceva foarte rar în Iran, astfel că acest obicei era tolerat. În această ţară în care crezul musulman este adoptat de vasta majoritate, iranienii tradiţionalişti consideră câinii a fi „najis”, adică murdari.
Câinii de pază şi cei folosiţi de ciobani sunt acceptaţi, însă numărul tot mai mare de animale de companie achiziţionate de membrii clasei de mijloc ce doresc să imite cultura occidentală a alarmat autorităţile în ultimii ani.
Oficialii iranieni au incriminat plimbarea câinilor prin spaţii publice şi plimbarea lor cu maşina prin oraş.
„Înţelegeţi, pentru mine ea nu este doar un animal de companie, ci un membru al familiei”, a comentat o tânără în vârstă de 28 de ani, Nahal (ce a refuzat să-şi dea numele de familie), despre câinele său Pomeranian în vârstă de 2 ani.
Mobaraki afirmă că mulţi iranieni se laudă cu animalele lor de companie, unii chiar afişându-se cu căţeii. „Vor să aibă un câine ca să se laude, aşa cum vor să aibă o maşină scumpă”, spune comerciantul.
Informaţiile referitoare la căţeii îmbrăcaţi în haine de marcă occidentale şi dotaţi cu accesorii scumpe care erau plimbaţi prin parcurile din cartierele bogate ale Teheranului sau care erau conduşi cu maşina în jurul oraşului au înfuriat clericii musulmani din această ţară.
Rottweilerul este un caine temut de foarte multe persoane. De foarte multe ori vedem la stiri cazuri ale unor oameni care au fost fost atacati de caini din rasa Rottweiler.
Este oare aceasta ferocitate o caracteristica inerenta a acestei rase, sau pur si simplu acesti caini sunt antrenati pentru a fi agresivi chiar de catre proprietarii acestora, care profita de pe urma fortei naturale a acestor caini?
Expertii in caini si crescatorii profesionisti sunt de acord ca reputatia prosta a Rottweilerilor a rezultat din cauza tratamentului necorespuzator si a dresajului inadecvat facut de stapanii care invata acesti caini sa fie caini de atac.
Un Rottweiler poate fi, de fapt, un minunat animal de companie, dar pentru aceasta are nevoie de multa atentie, munca si disciplina.
De fapt, daca ati stat vreodata in preajma unui Rottweiler bine dresat, ati fost probabil coplesit de loialitatea, voiosia si natura dulce a acestui caine.
Adesea, Rottweilerii sunt dresati pentru a fi caini de atac, datorita puterii lor naturale si a corpului masiv.
Printre caracteristicile rasei se numara un cap foarte mare si o frunte rotunda. Botul sau este bine dezvoltat, cu o muscatura puternica si ascutita.
Rottweilerii au ochii negri, urechile sunt de forma triangulara, iar nasul este lat si negru. Parul este scurt si gros, de culoare neagra sau maro (culori predominante).
Masculii au, de obicei, intre 60 si 68 cm inaltime, iar femelele au intre 55 si 63 cm. Atat masculii cat si femelele cantaresc circa 37 kilograme.
Daca va ganditi sa va cumparati un Rottweiler, asigurati-va ca dispuneti de timpul si energia necesare dresarii unui astfel de caine.
Temperamentul unui astfel de caine depinde de cantitatea de exercitiu de care beneficiaza zilnic.
Descendenti ai unei clase de caini de munca, Rottweilerii nu au parte niciodata de suficient exercitiu.
Alergatul prin padure ii face foarte fericiti pe acesti caini, avand tendinta de a-si ignora complet stapanul.
Inotul sau alergatul langa o bicicleta sunt, de asemenea, activitati perfecte; la fel si jocul cu mingea sau cu batul. O data ce cainele ajunge acasa, are tendinta de a fi inactiv.
Temperamentul natural al unui Rottweiler este unul calm, curajos si loial. Cainii din aceasta rasa sunt companioni sunt recunoscuti a fi companioni calmi si afectuosi si se cunoaste faptul ca isi urmaresc stapanii dintr-o camera in alta.
Sunt caini usor de antrenat, dar este absolut necesar sa fie dresat. Sunt extrem de protectivi si isi apara familia fara teama.
Datorita acestei calitati, este foarte important ca puii de Rottweiler sa fie socializati cu alti caini sau oameni.
Trebuie sa ii aratati catelului care ii sunt prietenii si sa il lasati sa interactioneze cu alte animale, pentru a fi mereu entuziasmat in prezenta acestora.
Totusi, strainii nu vor putea sa se apropie de casa dumneavoastra. Acelasi lucru este valabil si in privinta altor animale.
Rottweilerii trebuie sa fie socializati de la o varsta tanara. Pot fi foarte agresivi cu alti caini si trebuie sa fie tinuti in lesa in public.
Dar cainele va accepta alte animale in gospodarie, atata timp cat a fost socializat cu ele din copilarie.
Lucrul esential in cresterea unui Rottweiler este dresajul. Dresajul ferm si facut cu grija este extrem de important, altfel veti ajunge sa aveti un caine foarte puternic si agresiv.
Stapanul sau trebuie sa fie capabil sa manuiasca statura masiva a acestui caine, de aceea fiind foarte important ca dresajul sa inceapa cat mai devreme posibil.
Rasa are tendinta de a-si intimida stapanul, care trebuie sa fie foarte darz in dresaj, atunci cand cainele este inca mic.
Este o rasa foarte inteligenta, care raspunde foarte bine la dresaj, mai ales la obedienta competitiva.
Rasa raspunde foarte bine la comenzile verbale, acest lucru facand ca impunerea prin forta fizica asupra cainelui sa fie uneori inutila.
Un Rottweiler nu trebuie tratat niciodatata cu asprime, ci cu consistenta, senzitivitate si rabdare.
