Însetat, un corb s-a apropiat de câţiva oameni. Reacţia sa i-a luat pe toţi prin surprindere!
Mici întâmplări din lumea necuvântătoarelor reuşesc adeseori să ne reţină interesul şi chiar admiraţia. Această filmare uimitoare ne prezintă un corb tare însetat care alege să le ceară ajutorul oamenilor pe care îi întâlneşte în calea sa. Alegerea acestor persoane nu este deloc întâmplătoare, pasărea dovedind o inteligenţă ieşită din comun.
Membrii unei familii au avut parte de o experienţă cu totul inedită atunci când s-au bucurat de vizita unui musafir neaşteptat. După o plimbare cu bicicletele, aceştia şi-au cumpărat câte o sticlă de apă, toropiţi de soarele care ardea puternic. La un moment dat un corb s-a aşezat lângă ei mânat de aceeaşi sete uriaşă.
Cu toţii au rămas uimiţi atunci când corbul s-a îndreptat fix către una dintre sticlele cu apă, vrând parcă să-i desfacă dopul cu ciocul său. Văzând acest lucru unul dintre copii a desfăcut sticla şi a turnat apă în capacul acesteia. Datorită gestului făcut de acest adolescent, corbul şi-a putut potoli setea instantaneu.
Faptul că a mers direct către recipientul cu apă sau că ştia ce trebuie făcut pentru a-l deschide este de-a dreptul fabulos. Nu degeaba aceste păsări sunt renumite pentru inteligenţa lor sclipitoare!
Corbul este cea mai mare specie de corvide din lume, având distribuție totală în Europa, Asia și America de Nord. În Groenlanda, specia este răspândită numai în jumătatea de sud și est a insulei, respectiv în habitate de tundră.
Corbul este o specie ce nu are preferințe de habitat, putând fi întâlnită pretutindeni, ajungând și la altitudini de până la 2500 m. Cuibărește în habitate de păduri de foioase sau de conifere, deplasându-se pentru hrană chiar și la distanțe de peste 40 km de la cuib. Masculul și femela au același penaj de culoare neagră pe tot corpul, diferența fiind doar la dimensiune, femela fiind mai mică.
Lungimea corpului este de 68-70 cm, iar anvergura aripilor este de 113-135 cm, cu o masă corporală de 700-1600 g. Longevitatea maximă atinsă în captivitate este de 44 de ani, iar în sălbăticie este de 17-18 ani.
Atât în Europa, cât și în celelalte zone de distribuție, specia este sedentară, rămânând în teritoriile de cuibărit pe tot parcursul anului. Cu toate acestea, corbul efectuează deplasări în anotimpul de iarnă, de obicei altitudinale, coborând în zone de câmpie atunci când zonele montane sunt acoperite de zăpadă și când temperaturile sunt foarte scăzute. Specia cuibărește solitar, de regulă perechea monogamă ocupând teritorii cu suprafețe mari de peste 40 kmp.
Cuibul este asemănător cu al altor specii de corvide, dar cu dimensiuni mai mari. Perioada de cuibărit se desfășoară între lunile februarie-mai, în funcție de intensitatea iernii, dar cel mai adesea începe în luna martie, odată cu topirea zăpezilor. Puii sunt îngrijiți de ambii părinți până când aceștia învață să zboare.
Adesea corbii solitari se adună în stoluri acolo unde există hrană din abundență. Specia este omnivoră, hrănindu-se cu o gamă foarte variată ce include, insecte, amfibieni, mamifere mici, păsări, reptile și chiar stârvuri, preferând chiar și insectele ce se hrănesc din stârvuri, iar ca material vegetal consumă cereale, fructe de pădure, semințe, ghinde și alune de pădure. Păsările devin active pentru reproducere din al treilea an de viață.
Populația europeană este relativ mare, însumând între 450.000 – 970.000 de perechi cuibăritoare, fiind în creștere în perioada 1970-1990. Populația europeană a crescut în perioada 1990-2000 în unele țări, aceasta crescând per total. În România efectivele speciei numără aproximativ 24.000-35.000 de perechi cuibăritoare.
Femelele depun 5-6 ouă în lunile februarie-martie, incubația fiind de 20-25 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți până la vârsta de 5-7 săptămâni, părăsind cuibul după această perioadă, dar rămânând în teritoriul cuibului pentru încă 1-2 ani. Perechile au o singură pontă pe an.
Specia este amenințată de degradarea și pierderea habitatului propice prin defrișarea pădurilor. Protejarea acestei specii depinde numai de interzicerea tăierilor de păduri sau păstrarea regiunilor de cuibărit forestiere într-o stare favorabilă de conservare.
