Anamaria Vasile

M-am căsătorit la 20 de ani din cauza că a rămas însărcinată… Și apoi am întâlnit-o pe ea, iar această întâlnire mi-a întors toată viața cu susul în jos

M-am căsătorit destul de devreme, la 20 de ani. Fata nu era ruptă din soare, era drăguță, amuzantă și prietenoasă. A rămas însărcinată și ne-am căsătorit. Curând s-a născut fiica mea. La început mi s-a părut interesant să fiu soț și tată, iar apoi am obosit. Prietenii mei se distrau la această vârstă, dar eu petreceam timpul acasă și la serviciu.

Am început să ies cu prietenii mei. La început, eram foarte distant și cuminte, doar eram căsătorit, dar în cele din urmă mi-am permis să flirtez și cu alte fete. Visam la o mașină nouă, am făcut economii, am luat și credit. Într-un final, am cumpărat mașina pe care mi-am dorit-o.

Veneam foarte târziu acasă, iar soția mă credea atunci când îi ziceam că mă rețin la serviciu.

Eram un adevărat macho și mă gândeam că soția mea nu este demnă de mine.

La serviciu am cunoscut-o pe Alice, nici măcar nu îi voi schimba numele! Era de o frumusețe neobișnuită. Îmi plăcea totul la ea. „Ea este demnă de mine!”– m-am gândit eu și am început să o curtez. Ea totuși mă ținea la distanță.

Mi-am părăsit soția. Ea a plâns, nu a înțeles nimic…

Alice era prezentă în mintea și gândurile mele. Într-o zi, m-a rugat să o ajut, iar eu m-am gândit că acum e momentul să mă apropii mai tare de ea. M-am oferit să o conduc acasă. Ea a fost de acord!

I-am mărturisit că o iubesc și sunt gata să mă căsătoresc cu ea.

— Ai divorțat deja de soția ta?

I-am promis că voi divorța chiar mâine și i-am povestit cât de rău m-am simțit în căsnicie și că îmi doream alături o femeie precum este ea.

Alice, supărată mi-a spus:

— Nu am nevoie de tine! Am aflat totul despre tine. Ai o fiică pe care ai lăsat-o!

Ești un trădător, familia ta suferă, iar tu te distrezi și flirtezi cu alte femei! Nu am nevoie de un astfel de bărbat. Eu sunt fiica unui astfel de tată care ne-a părăsit pentru o altă femeie. Ești un ratat!

Și a plecat. La început m-am înfuriat, apoi m-am gândit că are dreptate. Mi-am părăsit soția și copilul. Nu am ajutat-o niciodată, nu i-am oferit flori sau cadouri. O credeam o femeie neîngrijită și urâtă. Credeam că nu este demnă de mine, dar de fapt eu nu eram…

M-am întors acasă, i-am jurat soției mele că m-am schimbat. Ea a plâns, dar m-a iertat. Petreceam mai mult timp cu familia mea, iar soția mea înflorea. Era mult mai drăguță și mai fericită. Mi-am dat seama că este o femeie frumoasă, deșteaptă, grijulie și foarte blândă… Nici nu am observat cât de mult făcuse pentru mine în tot acest timp…

Alice, a doua zi după acel incident, s-a comportat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Au trecut deja 2 ani. Îi sunt recunoscător că mi-a salvat căsnicia. Dacă nu ar fi fost ea, aș fi pierdut tot ce aveam mai scump – familia mea.