Se spune că nu putem avea o viață pozitivă dacă gândurile noastre sunt negative (Joyce Meyer), fapt valabil atât pentru noi, adulții, care ne confruntăm cu angoasele existenței, cât și pentru copii. Cu toții experimentăm zilnic întâmplări, evenimente, situații care ne pot afecta starea emoțională într-o manieră negativă.
În cazul copiilor, ei se pot confrunta cu situații care pot declanșa anumite gânduri negative, însoțite de îndoială, teamă, rușine. Se pot întreba des: ”Oare voi lua notă mare la evaluare? Desigur că nu, nu sunt suficient de deștept.” Sau: ”Mi-ar plăcea să fac parte din acest grup dar sunt sigur că ei nu mă vor accepta niciodată”.
Copiii și adolescenții experimentează situații de viață negative la școală, în familie sau aud foarte des cuvântul „nu”, fapt care, potrivit cercetărilor în neuroștiință, poate duce la eliberarea substanțelor chimice de stres în creier.
Conform studiilor, acest fapt influențează și relațiile cu ceilalți și asta pentru că se produc modificări și la nivelul creierului interlocutorului provocând anxietate, irtitabilitate, neliniște. Atât experimentarea frecventă a situațiilor negative, cât și tendința copilului de a gândi negativ, pot avea ca rezultat o stare de sănătate mintală precară la vârsta adultă.
Cu toate acestea, părinții și profesorii pot avea un rol foarte important în a-i învăța pe copii cum să gândească pozitiv prin acordarea atenției asupra modului în care adulții comunică cu aceștia și întelegerea procesului prin care un copil poate gândi pozitiv.
Potrivit cercetărilor, există câteva practici care îi pot ajuta pe copii să gândească pozitiv:
Timpul petrecut cu familia și prietenii- implicându-ne în activitățile care ne fac plăcere ajută la aprofundarea relațiilor. Copilul poate fi încurajat să planifice o zi cu părinții sau cu unul dintre părinți, cu un prieten sau o persoană apropiată lor, pentru a realiza activități ce le fac plăcere amândurora.
La finalul zilei puteți discuta cu copilul despre activitatea desfășurată în ziua respectivă, ajutându-l să se bucure de experiențele pozitive, reflectând asupra lucrurilor care l-au bucurat cel mai mult.
Manifestarea interesului față de copii și față de modul în care ei doresc să crească. În momentele în care copilul are sentimente pozitive față de propria persoană noi îl putem ajuta să identifice gândurile și sentimentele: ce anume îl face să se simtă bine?
Spuneți-i ce ați observat despre el. Identificarea gândurilor, emoțiilor despre diferitele aspecte ale vieții de zi cu zi a copilului, va oferi acestuia posibilitatea de a-și cunoaște propriile gânduri, sentimente, senzații, ceea ce va duce la o stare emoțională mai bună și la o perspectivă pozitivă.
Prin această modalitate copilul devine mai conștient de sine, oferindu-i acestuia posibilitatea de a-și percepe unicitatea, de a se diferenția de celelalte persoane. Dezvoltarea optimismului și a satisfacției la copii se produce atunci când ei învață să recunoască și să aprecieze lucrurile bune din viața lor.
Comunicarea dintre adult și copil are un rol esențial în modul în care un copil va percepe experiențele pe care le traversează, mai ales pe cele negative.
Comunicarea pozitivă cu copiii
Atât componentele verbale cât și cele non-verbale ale comunicării dintre adult și copil vor influența maniera în care acesta răspunde la evenimentele negative. Cercetările susțin că în dialogul cu copiii este indicat ca tonul vocii să fie unul calm, liniștitor, în special cu copiii care manifestă furie sau anxietate.
Acest tip de comunicare permite oamenilor să creeze legături profunde și să se înțeleagă mai bine unii pe alții. Țipătul sau ridicarea tonului, discuțiile în contradictoriu provoacă eliberarea de substanțe chimice nocive la nivelul creierului.
Dacă vă simțiți frustrat în relaționarea cu copilul dumnevoastră este recomandat să inspirați adânc, profund, să vă relaxați înainte de a intra într-o conversație cu acesta. Pe langă cuvintele pe care le i adresați copilului, și maniera în care le transmiteți joacă un rol la fel de important.
Stabilirea contactului vizual cu copilul și un ton calm al vocii vor transmite semnale pozitive către creier. Pentru a oferi cadrului comunicării o notă pozitivă ar fi indicat ca răspunsurile pe care le oferim copiilor să fie formulate pozitiv chiar dacă este vorba despre o situație care nu ne permite să folosim cuvântul „da”.
Spre exemplu, dacă copilul întreabă dacă are voie să își ia un animal de companie iar părintele va fi tentat să îi răspundă „Nu, sub nicio formă”, pentru a evita un răspuns imediat negativ se poate adresa o întrebare copilului cu scopul de a iniția o conversație referioare la cerința acestuia:
”Ce anume ar face copilul dacă ar fi în ipostaza mamei? Ce anume ar convinge-o să fie de acord?” În situațiile de acest tip chiar dacă răspunsul sau atitudinea părintelui despre acest subiect se modifică sau nu, acest fapt va angaja copilul într-o conversație cu sens și îl va ajuta să înțeleagă procesul părintelui de luare a deciziilor.
Prin cultivarea capacității de a obține un echilibru între pozitiv și negativ în ceea ce privește emoțiile, gândurile și comportamentele copiilor, se încurajează, de fapt, dezvoltarea rezilienței, considerată a fi una dintre cele mai puternice abilități pentru succesul în viață.
