Anamaria Vasile

Povestea unei amante înțelepte: „În lume există miliarde de bărbați!”

Am intrat biroul său, m-am așezat și așteptam până va termina de scris. Am observat între timp o ramă foto digitală pe care nu o văzusem până acum.

Într-o fotografie l-am văzut pe amantul meu cu fiul său la școală, în alta apare întreaga familie pe fundalul munților acoperiți de zăpadă, acolo el o îmbrățișează pe soția sa.

În acea zi am văzut-o pentru prima dată pe soția sa…

Mi-a părut destul de straniu: eu sunt blondă, ea este brunetă. Eu am parul lung, ea are părul scurt, ea este puțin mai în vârstă, dar cât de mult semănăm! Ovalul feței, ambele avem gropițe în obraji, riduri în jurul ochilor când zâmbește larg. Și ambele îl iubim pe el. Eram împreună de mai mult de un an. Eu am încercat să plec, să fug, dar nu mi-a ajuns curaj. El îmi spunea de fiecare dată că mă iubește, că îi este dor de mine, că eu sunt destinul lui, în timp ce relația cu ea este o formalitate.

Mi-am dat seama că nu era chiar așa. În acea zi am văzut niște persoane reale care mă priveau din fotografii. Și am simțit că nu mai vreau să fiu mințită. Da, sunt bărbați care divorțează, dar el, după cum mi-am dat seama, se simțea foarte bine în triunghiul nostru amoros. Și nu era deloc o coincidență că el refuza să vorbească despre viitor.

Fotografiile se depănau în continuare și am început a simți cum el se transforma încet într-un dușman care ne mințea pe ambele. Nu aveam nevoie de el așa: chiar dacă ar fi plecat de la ea, chiar dacă am fi început să locuim împreună, după aceste fotografii nu mai puteam avea încredere în el. Pentru că era atât de convingător când mă mințea. Și era atât de gingaș cu soția sa.

Ochii mi s-au umplut cu lacrimi.

– Ai dorit ceva? – M-a întrebat el.

Am clătinat din cap și am ieșit din birou.

Am plâns câteva zile la rând. Pentru a scăpa de tentația de a-l suna, i-am dat telefonul meu unei prietene. Plângeam încontinuu. Abia în cea de-a patra zi am simțit un fel de indiferență.

O săptămână mai târziu am plecat la Paris. În timp ce mă aflam la aeroport, analizam sutele de bărbați care se grăbeau undeva, beau cafea, scriau sms-uri, vorbeau sau tăceau. Și atunci mi-a venit brusc această idee: „Există miliarde de bărbați în această lume, de ce m-am agățat de el? Și de ce cred cu încăpățânare că anume el este destinul meu? Și ce înseamnă, de fapt, destin?”

Am mers la o expoziție unde se adună mii de bărbați din întreaga lume. Am închis ochii și am încercat să-i cer universului să-mi scoată în cale pe cineva cu care să am o relație frumoasă și să ne bucurăm împreună de viață.

Dar să fie singur ori divorțat!

Două zile mai târziu l-am întâlnit pe viitorul meu soț: un australian cu părul roșcat, vesel și necăsătorit. Suntem împreună de 9 ani.