Sa fii fratele mai mare nu este lucru usor, mai ales cand ai de a face cu doua surori … sau chiar trei.
Desi incepuse sa se obisnuiasca cu acest statut, tanarul este nevoit sa primeasca o noua veste … va avea o surioara in plus.
El si-ar fi dorit din tot sufletul un frate insa acest lucru pare sa fii fost imposibil pentru Doamne Doamne.
Pentru noi e simplu – vom avea un al doilea copil. Vestea ne bucură, emoționează, entuziasmează, chiar dacă pe alocuri avem și noi semne de întrebare.
Pentru primul nostru copil, lucrurile sunt mult mai complicate. Când și cum îi spui că va avea un frățior?
Până la a înțelege că este o bucurie, fratele mai mare poate trăi apariția fratelui sau surorii mai mici ca pe o dramă.
„Dar eu am fost primul!“ – este, în mare majoritate a cazurilor gândul celui mic, chiar dacă prima reacție la aflarea veștii pare de bucurie.
Dacă devine supărăcios, iritat, mai tăcut, agitat, „obraznic“, distant sau, dimpotriva, „lipicios“, sau chiar dornic de a fi alăptat deși e școlar, are aceste reacții pentru că îl preocupă mult consecințele evenimentului pe care nu îl poate controla deloc – apariția ”intrusului”.
Pentru că își aduce aminte de momentele în care a fost „rău“, copilul poate crede că venirea bebelușului este o pedeapsă pentru el sau adevăratul motiv pentru care păriții vor un alt copil.
El se întreabă cum mai poate fi iubit și pe viitor, pentru că, în lumea unui copil iubirea e ca o ciocolată – dacă dai cuiva o bucată, nu mai ai tu acea parte.
Nu înțelege că iubirea se poate împărți la doi, fără ca ceva să se piardă.
Cel mai bine este să îi spui la începutul sarcinii, simplu și direct, fără a da explicații sau a-i cere aprobarea, sau mai rău, a-l întreba dacă și-ar dori un frate, doar ca apoi să-l anunți că orice răspuns ți-ar da, va avea unul.
Pregătirea pentru venirea bebelușului nu se oprește însă la anunțarea primului copil.
El trebuie să știe ce se va petrece, că vei lipsi cîteva zile când va veni bebelușui, dar că asta nu înseamnă că-l părăsești (chiar dacă tu îl asiguri, el tot asta va crede…).
Trebuie să știe cum se va schimba viața lui și trebuie asigurat că va fi la fel de iubit.
Nu-l forța, punându-l să te atingă pe burtă, dar fii pregătită pentru întrebările lui care, mai devreme sau mai târziu vor apărea.
Dacă simte loviturile unui bebeluș în burtică, cei mai mulți copii cred că mama suferă, că o doare când cel mic lovește. Apoi, urmează o întreagă discuție despre cum bebelușul a ajuns acolo.
Când vrea să redevină și el mic
O reacție des întâlnită în cazul venirii pe lume a unui al doilea copil este faptul că primul regresează – vrea să fie hrănit și el cu biberonul, sau nu mai vrea să doarmă singur, căci și el e mic.
Minimalizează aceste momente în care el se poartă ca un copil foarte „mic“, fără a-i lua în derâdere temerile, și pune accentul pe dorința lui de independență, de a fi copil „mare“.
Arată-i care sunt avantajele de copil mare în comparatie cu ale bebelușului, care doar doarme, plânge și mănâncă.
Acordă-i „privilegii“ de copil mare: să se culce cu jumătate de oră mai târziu sau să i se citească doar lui o poveste după ce bebelușul a adormit.
