Un tanar aspirant la carnetul de conducere a picat testul de luare a permisului dupa doar cinci secunde atunci cand a indreptat masina spre partea gresita a strazii.
Britanicul Craig Baraza pretinde ca a avut pur si simplu o pauza mentala si pe cale de consecinta a luat o decizie de 50/50 atunci cand a preluat volanul masinii.
Barbatul a picat imediat testul, dar chiar si examinatorul a ramas socat de greseala facuta de tanar.
Mai mult examinatorul a recunoscut ca nu a mai vazut niciodata in viata sa asa ceva.
Într-o lume în care parcările şi bordurile sunt suprapopulate de maşini, nu-i de mirare că găsești școli auto la tot pasul.
Tinerii visează, încă de când şi-au făcut buletin, să conducă maşina părinţilor sau, dacă au noroc, pe aia personală. La mine, cel puţin, nu se aplică chestia asta. Nu sunt un împătimit al maşinilor și nu m-am ambiţionat să iau permisul de conducere.
Sunt împăcat cu decizia mea, mai ales după ce am aflat că Finlanda îşi propune să elimine maşinile personale în următorii zece ani.
Dar asta nu înseamnă că nu-s curios să aflu poveștile instructorilor auto sau ale elevilor care fac școala. Spre exemplu, cât de glumeți sau enervanți sunt instructorii și ce tâmpenii au făcut începătorii în ale șofatului.
Așa că am vorbit cu câțiva instructori auto din București, precum și cu mai mulți elevi ai școlilor de șoferi din țară. Uite cele mai tari povești ale lor:
DĂ-I BLANĂ, TINERE!
„Am făcut şcoala de şoferi acum doi ani. Instructorul pe care l-am avut era tare zăpăcit. Rădeam cu el (uneori, de el) pe toată durata orelor. Deseori, când vedea tipe care arătau bine pe stradă, mă punea să le claxonez.
Dar nu scurt, ci claxon din ăla care dura multe secunde, gen un „tiiiiiiiiit”. Era atât de dilău omul, încât atunci când eram aproape de trotuar, iar prin jur era vreo gagică mișto de la spate, mă obliga să încetinesc, iar el deschidea geamul şi îi dădea palme la fund tipei.
În timp ce râdeam amândoi, striga la mine: «Dă-i blană, tinere!». Recunosc, mă distram copios pe treaba asta. Bine că n-am rămas cu apucăturile lui.” (Cristi, elev)
ȘOFATUL NU ȚINE CONT DE STRADĂ
„Acum cinci ani, şcoleam un puştan. Pe vreme aia, examenul se dădea prin Titan, iar el locuia chiar prin zona în care se făceau multe trasee, pe strada Şapte drumuri. Spre sfârşitul orelor de condus, îmi zice: «Băi, nea Petre, tot Bucureştiul ia permisul pe strada mea. N-oi avea şi eu noroc să dau tot acolo?!». Ca să vezi, s-a nimerit să dea fix acolo şi a picat examenul. A fost dezamăgire mare pentru el.
Altădată, a m avut un băiat care stătuse mult timp prin America. Ştia bine copilul să conducă. Era as, învârtea maşina de ziceai că-i la raliuri. Tot ce-am făcut a fost să-l învăţ să meargă regulamentar.
Când să dea examenul, pleacă de pe loc, iar după vreo sută de metri, văd că-l trage pe dreapta poliţistul. Eu m-am gândit în sinea mea: «ce s-o fi întâmplat, domne, că ăsta-i şofer ca lumea?».
Am fugit la maşină să văd despre ce-i vorba, iar poliţistul îmi zice: «Ia-l de aici, am atâţia de examinat care mă aşteaptă, băiatul ştie cu şofatul».
După faza asta, am luat o pastilă de Aspardin.” (Nea Petre, instructor)
„Eu am terminat liceul Dacia, din Argeş. Nu ştiu cum mai e acum, dar în 2011, liceenii de acolo plăteau doar jumătate din cât ar fi costat în mod normal şcoala de şoferi.
Ca să se componeseze cumva, noi făceam orele pe-o hârcă albă de Dacia 1310. Când trăgeai mai tare de volan, aveai impresia că rămâi cu el în mână. Se nasolise maşina atât de rău, încât, deseori, eram nevoiţi s-o impingem, că altfel nu pornea.
Scenariul era aşa: instructorul stătea la volan, în timp ce eu şi ceilalţi trei-patru colegi o împingeam.
Amuzant e că după ce pornea, instructorul ne punea să ne urcăm din mers, la viteza de 30 de kilometri pe oră, ca să facă mișto de noi. Aveam un coleg durduliu care rămânea mereu ultimul să urce şi îl vedeai cum rămâne fără suflu.
Să facă şi mai multă caterincă, instructorul striga la el: «Hai, Fane, hai!». Noi eram mereu pe sub banchetă de râs.
Să-l vezi p-ăsta cum alerga cu ultimele lui puteri spre maşină: «Nu mai pot, domn instructor, nu mai pot… vin cu autobuzul până la următoarea staţie.»” (Georgian, elev)
