Au mare succes printre turiştii veniţi la mare, pentru că sunt absolut delicioase. Suberek-ul şi cafeaua la nisip sunt două specialităţi turceşti pe care puţini ştiu să le prepare.
Cei mai mulţi dintre noi probabil că asociază suberek-ul cu vacanţele la mare întrucât este o plăcintă tradiţională tătărească, îi este asociată şi originea turcească. În România, este preparată în special de comunităţile de tătari şi turci stabilite în zona Dobrogei.
Aluatul este făcut cu o foaie simplă de aluat, frământată manual şi umplută cu brânză sau carne (de vită ori oaie). Se spune că în timp ce frământă aluatul, femeile tătare fredonează cântece de dragoste pentru soţul lor pentru a ieşi mai bună plăcinta.
Pentru aluat
În faina cernută punem uleiul, oțetul și apa, și amestecam totul. Mai putem adăuga faina daca mai este necesar ca aluatul să se desprindă cu ușurință de pe maini.
Se imparte aluatul in doua parti egale, se formeaza o bagheta, care de portioneaza cu ajutorul cutitului in parti egale, cat sa iti incapa in palma si sa faci o mingiuta, pe care cu un sucitor infainat bine, o intinzi in foaie subtirica.
Pun compozitie de carne numai pe o jumatate de foaie, impaturesc cu cealalta jumatate, presez marginile cu degetele sau o furculita si la prajit cu ele!
Copiii nu mai au rabdare sa se raceasca, ele ar trebui acoperite cu un capac de oala, lasate cateva minute pentru a se inmuia putin, dar sunt bune si asa fiebinti!
