Pepenii verzi..Toți adoră aceste fructe mari, cu pulpa roz. Uneori avem impresia că alegerea pepenilor buni este foarte dificilă și că acest lucru poate fi realizat de puțini oameni, cum ar fi bunicii-grădinari.
Însă, de fapt, totul este foarte simplu, deoarece maturitatea acestui fruct dungat poate fi determinată fără să ai un ochi antrenat și fără să-i îndepărtezi coaja.
Echipa noastră a selectat semnele, după care fermierii determină în mod obișnuit, dacă pulpa pepenelui este suculentă și delicioasă.
Pata galbenă (sau pământeană) este locul, pe care pepenele verde stă sprijinit de pământ, când se coace. Dacă fructul este copt, aceasta este galben-maronie sau chiar galben-portocalie, dar în niciun caz albă.
Aceasta este reprezentată de petele maronii, mai puțin aspectuoase, de pe coaja pepenelui și arată faptul că albinele au interacționat frecvent cu staminele plantei în timpul polenizării. Cu cât polenizarea a avut loc mai frecvent, cu atât pepenele va fi mai dulce.
Aceasta este reprezentată de petele maronii, mai puțin aspectuoase, de pe coaja pepenelui și arată faptul că albinele au interacționat frecvent cu staminele plantei în timpul polenizării. Cu cât polenizarea a avut loc mai frecvent, cu atât pepenele va fi mai dulce.
Printre grădinari s-a răspândit clasificarea pepenilor în „băieți” și „fetițe”. „Băieții” au o formă mai alungită și pulpa lor este mai apoasă, iar „fetițele” sunt mai rotunde și mai dulci.
Cel mai bine este să alegeți un pepene nici foarte mare, nici foarte mic. Varianta optimă este pepenele mediu. Și trebuie să țineți minte că un pepene bun este destul de greu pentru dimensiunea sa.
Codița uscată arată faptul că pepenele a ajuns la gradul optim de maturitate. Dacă codița este verde și proaspătă, fructul încă nu este copt.
Nu uitați să distribuiți aceste sfaturi utile prietenilor voștri! Vă mulțumim!
Indiferent de culoare (roşu – numit popular lubeniţă – sau galben, cunoscut şi sub denumirea melon), pepenele este o sursă esenţială de vitamina A şi de potasiu, nutrienţi ce păzesc sănătatea ochilor, reglează tensiunea arterială, prevenind accidentele vascular-cerebrale, şi susţin sistemul muscular, preîntâmpinând pierderea de masă osoasă şi osteoporoza.
Alt atu: acest fruct de sezon conţine foarte multă apă şi o cantitate infimă de calorii. Aşa că ajută corpul să se hidrateze şi îl detoxifică (fiindcă apa pe care o furnizează miezul, fie el roşu sau galben, se elimină iute, luând cu ea toxinele din organism).
Dincolo de aceste câteva elemente comune (deşi nu sunt singurele), să vedem ce atuuri are fiecare dintre cele două soiuri.
Fiindcă elementul nutritiv de bază, în cazul pepenelui roşu, este licopenul: un pigment natural care dă culoarea specifică miezului şi care are puternic efect antioxidant (combate radicalii liberi, responsabili’ cu procesul de îmbătrânire).
Cum 95% din compoziţia lui este apă, pepenele roşu reglează funcţia renală şi previne formarea pietrelor la rinichi.
Din acelaşi motiv, nutriţioniştii îl recomandă şi în curele de detoxifiere, soldate cu pierderea în greutate, cu revigorarea tuturor organelor şi cu un ten mai luminos.
Pepenele roşu conţine şi fibre care stimulează digestia şi împiedică stocarea grăsimilor, preîntâmpinând creşterea valorilor tensiunii arteriale şi instalarea aterosclerozei (depunerea de grăsimi pe vasele sangvine, până la înfundarea lor).
În plus, pepenele galben este campion’ la conţinutul de betacaroten (provitamina A, un ingredient care se transformă în vitamina A şi face minuni pentru sănătatea pielii, protejând-o de atacul radiaţiilor ultraviolete, dar şi pentru ochi, sporind acuitatea vizuală).
O enzimă importantă din compoziţia pepenelui galben (superoxiddismutaza – SOD) protejează organismul împotriva toxicităţii radicalilor liberi, prevenind îmbătrânirea timpurie.
Din cauza conţinutului mare de apă, pepenele (cel roşu, în special, consumat în cantităţi mari) este contraindicat persoanelor cu insuficienţă renală.
