Atunci când printr-o întâmplare nefericită ajungi să fii lipsit de vedere, acest lucru nu poate reprezenta un impediment în a avea un talent vocal extraordinar. Audiţiile pe nevăzute ale concursului
„The Voice South Africa” – ediţia 2016 au adus în atenţie o voce de excepţie pe care membrii juriului au apreciat-o încă de la primele note.
Posesorul ei este un tânăr nevăzător care reuşeşte să impresioneze pe oricine îl ascultă.
Vernon Barnard s-a născut cu glaucom şi deşi a suferit 16 intervenţii chirurgicale chiar înainte de a împlini 5 ani, problema lui medicală nu a avut rezolvarea dorită. Tânărul este pasionat de muzică şi îşi doreşte să cânte cu ardoare, fapt remarcat şi în cadrul acestui show.
Acesta ştie că trebuie să-şi ducă la bun sfârşit reprezentaţia ceea ce îl face să fie extrem de curajos şi de hotărât în această privinţă.
El interpretează cu emoţie în glas un cover după piesa „Story of My Life” cântată în varianta originală de trupă londoneză „One Direction”.
Bobby van Jaarsveld a fost primul dintre membrii juriului care şi-a întors scaunul spre scenă şi care a fost impresionat până la lacrimi de vocea lui Vernon.
În scurt timp şi alţi doi membri ai juriului au dorit să-l vadă în direct pe cel care le-a creat acea stare de emoţie nepreţuită.
Când au realizat că tânărul din faţa lor este lipsit de vedere şi-au dat seama cu câtă pasiune poate trăi muzica pe care o interpretează şi câtă emoţie poate transmite prin vocea lui expresivă şi caldă.
Atât membrii juriului cât şi publicul spectator l-au răsplătit pe Vernon cu aplauze la scenă deschisă şi i-au apreciat talentul vocal la reala lui valoare. Impresionant!
Ei sunt altfel. Nu văd cum străluceşte soarele sau cum curge apa. Doar o aud. Nu pot citi frumoasele poezii de dragoste ale lui Mihai Eminescu ori basmele copilăriei.
Pentru a-i ajuta, Asociaţia „Vedem Împreună” a creat un abecedar special. Recent, trei copii de la Centrul şcolar pentru Educaţie Incluzivă nr. 2 au învăţat să descifreze literele.
Au tipărit un abecedar cu ajutorul căruia copiii care nu văd să recunoască literele aşa cum le vedem şi noi, ceilalţi. Apoi, i-au învăţat, prin palpare şi cu ajutorul unor ghicitori, să citească.
„Noi le spuneam ghicitorile, iar ei găseau răspunsul, care începea cu litera pe care noi o studiam în acea zi. A fost un abecedar simplu”, spune Liviu Ittu, managerul proiectului şi preşedintele Asociaţiei „Vedem Împreună”.
Acesta a dat din nou optimism celor nevăzători, alături de colegii săi de la organizaţie, psihologul Alina Furdui şi secretarul general Mirela Bugner.
Cu toţii recunosc că nu se aşteptau, la începutul proiectului, ca cei mici să înveţe atât de repede literele şi ca, în două luni, să citească ca toţi ceilalţi copii fără deficienţe de vedere.
În abecedar, au tipărit, pe fiecare foaie, câte o literă mică, scrisă de mân[ şi în braille, apoi de tipar, şi un cuvânt care începea cu acea literă. De asemenea, era şi o fotografie, care să înfăţişeze ghicitoarea spusă.
Un alt volum: cu fragmente
Iar dacă lucrurile au decurs cum nu se aşteptau de bine, au hotărât să mai tipărească un volum. De data aceasta, cartea cuprindea scurte texte. Orele de citire aveau loc de două ori pe săptămână, cu acordul părinţilor celor trei micuţi de zece ani.
„Ideea mea a fost ca aceşti copii să fie cât mai aproape de ceea ce vedem şi noi. Ochiul este receptor, dar, practic, imaginea se formează pe creier. şi atunci, dacă nu avem acest receptor, încercăm să formăm imaginea pe creier cu ajutorul pipăitului”, mai explică Liviu Ittu.
Manualul de matematică, în viitor
În continuare, Asociaţia „Vedem Împreună” doreşte să editeze şi un manual de matematică, cu ajutorul căruia micuţii să ^nveţe cifrele şi să socotească.
Cu volumele tipărite, doreşte să iasă în ţară, însă numai cu ajutorul unor sponsori.
„Datorită Fundaţiei pentru Comunitate MOL România, am avut aparatura necesară tipăririi acestor manuale. Ele încă nu se vând. Noi aşteptăm mai întâi o finanţare ca să putem face mai multe exemplare, pe care să le donăm, ulterior, şcolilor speciale”, a spus Liviu Ittu.
