Anamaria Vasile

Vreau ca piticii mei să își amintească de mama cu care se jucau, nu de mama care făcea curat

M-am surprins azi privind prin cameră și încolțindu-mi în minte veșnica idee: „Doamne, ce dezordine este aici!”. Însă înainte de a lăsa instinctul de gospodină să pună stăpânire pe mine, i-am privit și pe cei doi pitici. Se jucau atât de frumos împreună…

Și mi-am dat seama ca acolo unde eu văd dezordine, ei văd bucurie. Unde eu văd încă jumătate de oră de muncă, ei văd o jumătate de oră de distracție. Și mi-am dat seama că acolo unde eu văd o mare gospodină, copiii mei văd o mamă prea ocupată pentru ei.

Și atunci am zis: eu vreau să-și amintească de mama care se juca cu ei, nu de cea care făcea non-stop curățenie

Nu îmi place deloc dezordinea și recunosc: uneori tind să fiu puțin prea obsedată de curățenie. Probabil tuturor femeilor li se întâmplă. Vreau să nu văd fir de praf, să fie totul la locul lui, hainele curate și călcate la dungă.

Dar, ce să vezi, când ai copii, lucrurile astea sunt posibile doar dacă mama își dedică tot timpul curățeniei. Iar timpul nostru împreună este atât de prețios! Acum, în izolarea forțată, putem să ne bucurăm mai mult unii de alții și de timpul petrecut împreună. Cum ar fi ca, atunci când vor fi mari, să își amintească de mine, cu „biciul” pe ei, forțându-i să păstreze ordinea? Aș regreta cumplit…

Uneori, ordinea nu înseamnă și fericire. Iar fericirea mea vine din momentele în care îi simt că au o copilărie frumoasă, că își dezvoltă creativitatea și imaginația prin joacă. Desigur, îi învăț și să-și dezvolte simțul practic și să facă ordine, urmează să vă povestesc metodele mele în alt articol.

Dar joaca e joacă și ordinea e ordine! Nu vreau să fiu văzută de ei drept mama pentru care o casă impecabilă e mai importantă decât ei. Nimic nu e mai important ca ei! Sunt sigură că, astăzi, acum, mormanul de jucării este sursa lor de bucurie. Iar eu nu pot să fiu fericită că pot să le-o ofer!

Și, până la urmă, să fim serioși. Timpul zboară! Iar atunci când casa noastră va fi perfect curată, ei vor fi mari. Iar atunci, noi, părinții, vom tânji după momentele pierdute.