Anamaria Vasile

5 greşeli frecvente pe care le fac părinţii cu privire la disciplina copiilor

A fi părinte înseamnă în primul rând a-ţi creşte frumos copiii, a-i apăra de tot ceea ce poate fi dăunător pentru ei, înseamnă a-i disciplina cu blândeţe, arătându-le limite şi reguli, şi în acelaşi timp, arătându-le afecţiune.

Părintele nu trebuie să fie şeful copilului său, dar nici prietenul lui de joacă. Trebuie păstrat un echilibru permanent, căci alunecarea spre una din aceste extreme este periculoasă. Mulţi părinţi aplică greşit nişte concepţii în educarea copiilor lor. Iată câteva din ele:

1. Părinţii le ştiu pe toate

În primul rând nu poate exista o astfel de persoană care să fie atotştiutoare. Ei nu ţin cont şi de părerea altora, cu toate că sfatul lor poate fi bun. Ei susţin sus şi tare că ştiu ce e mai bine pentru copilul lor şi nu se abat niciodată de la această regulă.

2. Părintele îşi pierde autoritatea în faţa copilului dacă e nevoit să recunoască ceva ce nu ştie

Nimic mai neadevărat. Nu putem da copiilor răspunsuri la toate întrebările pe care ni le pun, dar asta nu înseamnă că ei nu ne apreciază. Mai devreme sau mai târziu ei vor realiza că nu putem să le ştim pe toate. Ba mai mult, vom fi apreciaţi dacă vom căuta împreună cu ei răspunsul corect.

3. Părinţii nu-şi cer scuze de la copii

A-ţi cere scuze chiar de la copii nu poate fi catalogat drept pierderea autorităţii de părinte. Ba din contră, acest lucru poate fi un exemplu bun de urmat pentru ei. Unii părinţi consideră acest lucru ca pe o pierdere a influenţei asupra copilului, ceea ce este complet greşit.

A cere scuze nu înseamnă neapărat a fi umil, ci mai degrabă o promisiune pentru copil că-i vrei binele şi-ţi pare rău că ai greşit faţă de el, acuzându-l pe nedrept.

4. Părintele nu trebuie să se abată de la reguli

Un copil trebuie să cunoască disciplina. Dar totul are o limită şi părintele nu trebuie să facă de fiecare dată la fel faţă de problemele care se ivesc. Trebuie să ţină cont de gravitatea faptei dar şi de vârsta copilului.

Dacă copilul este mai mic, nu trebuie să fie prea aspru cu el, iar dacă copilul este mai mare, va avea o atitudine mai puţin tolerantă. Şi într-un caz şi în celălalt trebuie discutat cu copiii, trebuie oferite explicatii ca ambii copii să-şi da seama de greşeala făcută.

5. Disciplina înseamnă neapărat pedepse

Mulţi părinţi aplică pedepse ori de câte ori copilul lor greşeşte, în loc să discute cu el ca să înţeleagă de ce copilul a greşit. Este total greşit să se continue aşa. Ba mai mult, copilul va continua să se ascundă de părinte, nu va spune adevărul, fiindu-i frică de o nouă pedeapsă şi răul se va perpetua.