Anamaria Vasile

Ce este prolapsul uterin

Toate femeile trebuie să știe ce este prolapsul uterin. Mai jos sunt informațiile pe care este bine să le cunoască orice femeie.

Tu știi ce este prolapsul uterin?

Prolapsul uterin presupune deplasarea în jos a organelor genitale feminine interne (vagin și uter). Astfel sunt afectate organele din jur (vezica, rectul, musculatura). Prolapsul uterin ar putea fi complet sau incomplet.

Prolapsul incomplet este cel care presupune înclinarea parțială a uterului în vagin. Prolapsul complet este acela în care uterul cade atât de mult, încât unele țesuturi ies în afara vaginului.

„Muşchii reprezintă componenta activă, care, prin intermediul contracţiilor, sunt responsabili de toate funcţiile planşeului pelvic. Ţesutul conjunctiv, compus din fibre elastice, colagen şi matricea extracelulară, oferă un suport structural pentru organele pelvine: uter, uretră, vezică urinară şi rect.

Pentru că ţesuturile de susţinere se relaxează şi nu mai oferă suportul necesar organelor pelvine şi aparatului urogenital, are loc coborârea şi ieşirea din pelvis a acestor organe ȋnsoţită de diverse simptome ȋn funcţie de organele prolabate”, precizează Prof. Dr. Elvira Brătilă pentru Ce se întâmplă, doctore?!.

Simptomele prolapsului uterin

„Majoritatea pacientelor cu prolaps uterin descriu durerea pelviană ca o senzaţie de tracţiune care apare cel mai frecvent în poziţie verticală şi care este ameliorată în momentul în care se întind. Din acest motiv, nu putem să spunem că există o relaţie liniară între forma de prolaps şi durerea percepută de către pacientă.

Astfel, putem să întâlnim forme incipiente de prolaps uterin, care sunt asociate cu o durere crescută, precum şi forme avansate de prolaps uterin, în care fenomenele dureroase nu deranjează pacienta’’, a spus Dr Elvira Brătilă, potrivit aceleiași surse citate.

Tratamentul prolapsului uterin

„Evaluarea şi sancţiunea chirurgicală iniţială reprezintă elementul cheie pentru a obţine un tratament adecvat, individualizat pentru fiecare pacientă în vederea corectării prolapsului uterin şi a tuturor defectelor asociate.

În cazul în care pacienta suferă două sau mai multe intervenţii chirurgicale pentru corectarea tulburărilor de statică pelvică, ţesutul fibros care se formează în urma fiecărei intervenţii chirurgicale modifică forţele biomecanice care acţionează în mod normal la nivelul pereţilor vaginali.

Aceste cazuri reprezintă deseori o provocare pentru chirurg şi trebuie evaluate corespunzător preoperator, asta pentru a putea beneficia de un tratament adecvat într-un centru cu experienţă.

Tratamentul prolapsului uterin trebuie să ţină cont de toţi factorii enumeraţi anterior şi să fie individualizat pentru fiecare caz.

Tratamentul chirurgical are ca obiectiv restaurarea anatomiei pelvi-perineale şi refacerea ţesuturilor de susţinere şi suspensie a organelor pelvine. Acest lucru se poate realiza utilizând ţesuturile proprii ale pacientei sau meşe sintetice’, a mai spus medicul ginecolog.

„După reconstrucţia chirurgicală a staticii pelvice, pacienta trebuie să evite efortul fizic ȋn primele 6 luni, pentru a oferi timpul necesar refacerii tisulare.

De asemenea, nu trebuie să uităm că prolapsul apare prin slăbirea ţesuturilor de susţinere ale organelor pelvice, aşa că oricât de mult le-am stabiliza, lucrăm cu un ţesut conjunctiv slab calitativ.

De aceea, pentru prevenirea recidivei, este important ca pacienta să evite orice efort ce determină creşterea presiunii abdominale ȋn mod cronic, cum se ȋntamplă ȋn constipaţia cronică, tusea cronică, ridicare greutăţi etc’’, a mai adăugat medicul ginecolog.