Anamaria Vasile

Copilul plangea si se agita… Iata insa ce a facut cainele familiei cateva clipe mai tarziu

Tabloul din aceste imagini este dovada vie a faptului ca un caine simte nelinistea unui bebelus si cu multa naturalete il mangaie in stilul sau caracteristic.

Daca la inceput bebelusul se simte singur si prin plansetul lui isi cheama parintii, in momentul in care patrupedul vine alaturi de el acesta se linisteste instantaneu.

Inca din acest moment intre copil si caine se formeaza o legatura speciala si de durata.

Avand in vedere ca la aceasta varsta copilasul este foarte firav, este uimitor modul in care catelul simte acest lucru si incearca sa il opreasca din plans cu miscari cat mai delicate.

Cateva sarutari pe manuta si pe gingasul capsor ii aduc linistea micutului in doar cateva clipe.

Cu cat copilul va creste, cu atat patrupedul ii va fi un prieten devotat cu care va petrece foarte mult timp impreuna.

In acelasi timp parintii sai vor gasi mereu un sprijin de nadejde in acest catelus care indeplineste cu mult succes rolul de dadaca.

Cu siguranta, sunt si cazuri in care animalul de companie umple anumite goluri afective, nevoi emotionale neimplinite, disparitia cuiva drag din viata ta.

Un animal de companie nu pune intrebari, nu emite judecati sau pretentii, el te iubeste neconditionat, tu la fel, situatie care iti poate implini nevoile afective umane de baza.

Un lucru perfect normal si sanatos, recomandat si incurajat de terapeuti, atat timp cat acesta nu se transforma intr-o fuga sau frica de oameni, relatii intime si socializare.

Cei care prefera animalele in locul oamenilor

Lipsa unui echilibru emotional, rani sufletesti netratate din trecut, deceptii, suferinte ii determina pe unii oameni sa-si implineasca nevoia de afectiune si prezenta prin intermediul animalului de companie.

Acesta este, astfel, transformat intr-un substitut al relatiilor interumane, fie ca vorbim despre relatia parinte-copil sau femeie-barbat.

Cei care si-au pierdut increderea in sine sau in cei din jur, in relatiile interumane, isi vor redirectiona in mod exagerat grija, atentia si afectiunea catre animalul de companie sau catre animalele de pe strada, din adaposturi.

In spatele acestor comportamente sta bine ascunsa frica de o noua dezamagire, de suferinta, iar aceasta teama – daca nu primeste atentia si tratamentul cuvenite – duce, in relatia om-animal de companie, la comportamente de tip patologic.

Sigur, mai exista acele persoane care au animale de companie si se simt foarte bine in prezenta lor, fara a avea insa un comportament patologic.

Au o viata profesionala si sociala aglomerata, iar atunci cand ajung acasa, dupa o zi la birou plina de intalniri si discutii, prefera momentele de liniste si afectiune tacita in cadrul familiei, din care fac parte si animalutele, fara a fi nimic ciudat sau bolnavicios in asta.

„Antrenament“ pentru viitori parinti

Exista o vorba care spune ca daca vrei sa afli cat esti de pregatita pentru un copil, ia-ti un animal de companie.

Desi solicitarile si nevoile nu sunt nici pe departe de comparat, exista anumite modificari in programul si rutina zilnica oarecum comune: hranit, schimbat (nisipul) regulat, iesit afara zilnic la plimbare, mersul la doctor etc.

Aceste activitati, felul in care te raportezi la ele, te pot ajuta sa iti faci o idee despre cat de pregatita esti sa sacrifici din timpul si confortul tau pentru un copil.

Uiti deseori sa ii pui animalutului tau de mancare? Cu siguranta, este bine sa mai astepti pana sa devii mama sau tata…

Renuntarea la animal

Cand, din diferite motive, medicale sau nu numai, esti nevoita sa renunti la animalul pe care le-ai iubit si ingrijit vreme indelungata, incepe lupta dintre ratiune si afectiune.

Poate ca o solutie ar fi sa pui pe hartie ce castigi si ce pierzi in termeni de riscuri si beneficii emotionale pentru ambele parti implicate: tu si animalutul tau.

Ruperea afectiva este, in general, o trauma, din orice punct de vedere alegem sa o discutam, fie ca este vorba despre un copil, partener, parinte sau animal de companie.

Totusi, dimensiunile, timpul in care te vindeci, urmele lasate sunt discutabile de la caz la caz, si depind de temperamentul, sensibilitatea emotionala a fiecaruia, precum si de legatura afectiva care a fost intre partile implicate.