Anamaria Vasile

De ce femeile suferă de depresie de două ori mai mult decât bărbații

Depresia a fost recunoscută ca tulburare încă din antichitate: o dovedeşte papirusul Ebers din Egiptul Antic (1550 IC), unul dintre cele mai vechi documente medicale din lume; în acest papirus este descrisă o “tulburare” de mâhnire (descurajare) severă, echivalentă cu definiţia modernă a depresiei.

Fiecare dintre noi se confruntă la un moment dat cu probleme dificile, cu situaţii de pierdere, de dezamăgire, de eşec. Apărută ca răspuns la aceste probleme, tristeţea poate fi o emoţie umană normală sau o modalitate de adaptare la situaţii şi/sau condiţii noi de viaţă.

Uneori, sentimentul de tristeţe depăşeşte însă limitele obişnuite, şi atunci vorbim despre o tulburare, care afectează viaţa persoanei în toate domeniile: profesional, familial, interpersonal.

Prevalenţa depresiei este de două ori mai crescută în cazul femeilor, această diferenţă între genurifiind întâlnită în toate ţările. De altfel, cauzele şi simptomele depresiei sunt diferite la femei faţă de bărbaţi.

Factorii care contribuie la apariţia depresiei în cazul femeilor sunt atât de natură biologică, cât şi de natură psihosocială. Cauze biologice ale depresiei la femei

• Tulburări premenstruale: fluctuaţiile hormonale cauzate de ciclul menstrual pot determina iritabilitate, oboseală, reactivitate emoţională crescută; deşi, pentru majoritatea femeilor, aceste simptome sunt moderate, pentru unele dintre ele simptomele sunt atât de severe încât interferează cu funcţionarea zilnică, necesitând ajutor de specialitate.

• Sarcina şi naşterea: multitudinea schimbărilor hormonale care apar în timpul sarcinii şi după naştere pot contribui la apariţia unui episod depresiv, în special la femeile care prezintă un risc anterior.

Multe femei trec, după naştere, prin ceea ce se numeşte „baby-blues”, o stare de tristeţe şi oboseală considerate normale, care dispar în câteva săptămâni. În cazul în care această stare se prelungeşte şi simptomele se agravează, se stabileşte diagnosticul de „depresie postpartum”.

Depresia postpartum trebuie depistată şi tratată timpuriu, pentru a evita sau a scădea efectele negative pe care le poate avea asupra relaţiei mamă-copil şi asupra dezvoltării armonioase a copilului.

• Premenopauza şi menopauza: schimbările hormonale, care conduc treptat la pierderea fertilităţii, joacă şi aici un rol important, crescând semnificativ riscul femeilor de a dezvolta un episod depresiv.

• Hipotiroidismul: femeile prezintă o incidenţă mai crescută a bolilor de tiroidă. Hipotiroidismul poate cauza depresie, motiv pentru care este necesar ca medicul să excludă aceasta problemă în cazul oricărei femei care prezintă simptomatologie depresivă.

Cauze psihologice ale depresie la femei

• Stima de sine: femeile prezintă un risc mai mare de a avea o stimă de sine scăzută, aceasta contribuind la apariţia depresiei.

• Abuzul fizic: printre urmările psihologice ale abuzului fizic se numără şi depresia; fetele au un risc mai crescut decât băieţii să devină victime ale abuzului, studiile arătând că abuzul în copilărie reprezintă o cauză a dezvoltării depresiei la maturitate.

Alte forme de abuz, precum abuzul fizic sau hărţuirea, sunt de asemenea factori de risc întâlniţi mai degrabă la femei.

Cauze sociale şi culturale ale depresiei la femei

• Rolul de gen: studiile arată ca vulnerabilitatea femeii la depresie creşte atunci când aceasta are de îndeplinit mai multe roluri (soţie, mamă, angajată etc.). Depresia este mai comună femeilor care nu primesc ajutor la treburile casnice şi la îngrijirea copiilor, o categorie cu risc crescut fiind mamele singure.

• Inegalitatea între genuri: sentimentul de neputinţă cauzat de inegalitatea între genuri creşte riscul femeilor de a suferi de depresie. Inegalitatea între genuri poate determina discriminare la locul de muncă, conducând chiar la şomaj. Statutul socioeconomic scăzut reprezintă, de asemenea, un factor social implicat în apariţia depresiei.

• Sărăcia: sărăcia este mai comună în rândul femeilor decât al bărbaţilor. Sărăcia reprezintă un factor major de stres, care conduce la apariţia depresiei.

Deşi fiecare femeie resimte diferit simptomele depresiei, în majoritatea cazurilor se întâlnesc următoarele simptome:

* Tristeţe, anxietate, descurajare sau sentimentul de “gol”

* Lipsa de speranţă şi/sau pesimism

* Sentimente de vinovăţie şi/sau inutilitate

* Lipsa chefului, a interesului şi a plăcerii în legătură cu diferite activităţi obişnuite (muncă, familie, activităţi casnice, hobby-uri sau activităţi plăcute)

* Iritabilitate şi nelinişte

* Oboseală şi energie scăzută

* Dificultăţi de concentrare şi de a lua decizii

* Probleme de somn: insomnie sau hipersomnie

* Probleme de alimentaţie (scădere sau creştere în greutate)

* Gânduri sau tentative de suicid

* Simptome fizice: dureri, disconfort gastrointestinal etc.

Cei din jur (familia, prietenii, colegii) pot observa modificările comportamentale cauzate de depresie: izolarea socială, limitarea activităţilor plăcute, reducerea activităţilor zilnice (ex. activităţi casnice – curăţenie, gătit etc.), neglijarea aspectului fizic şi a îngrijirii corporale.

În general, femeile au tendinţa de a se autoculpabiliza pentru dispoziţia depresivă şi, de aceea, sentimentele de vinovăţie sunt mai frecvente în cazul femeilor decât al bărbaţilor.

Factorii de risc pentru depresie la femei:

* Istoric familial de tulburări de dispoziţie

* Pierderea unui părinte înainte de vârsta de 10 ani

* Folosirea contraceptivelor orale

* Tratamentul infertilităţii cu gonadotropine

* Lipsa suportului social

* Expunerea la stresori psihosociali (ex. pierderea jobului)

Tratamentul depresiei

Tratamentul depresiei poate fi realizat fie prin medicaţie, fie prin psihoterapie, fie printr-o combinaţie între cele două. Decizia privind cea mai eficientă metodă de tratament trebuie să tină cont de particularităţile fiecărui pacient în parte.

Tratamentul medicamentos este recomandat de medicul psihiatru, în urma unei evaluări a stării generale de sănătate, a severităţii simptomatologiei, a tratamentelor anterioare etc. Tratamentul medicamentos trebuie urmat aşa cum este prescris de medic.

O altă metodă de tratament validată ştiinţific este psihoterapia cognitiv-comportamentală. Terapia cognitiv-comportamentală are o eficienţă crescută în tratamentul depresiei, studiile clinice arătând că efectele pozitive ale psihoterapiei sunt comparabile cu cele datorate medicaţiei.

Rezultatele obţinute prin psihoterapie se menţin şi după terminarea tratamentului. În cazul depresiei severe, psihoterapia este însoţită de tratament medicamentos.

Atât medicaţia cât şi intervenţia psihologică pot fi însoţite şi de alte metode care cresc eficienţa tratamentului – spre exemplu, un regim alimentar care să corecteze posibilele carenţe nutriţionale, un program de exerciţii fizice sau participarea la grupuri de suport.