Intodeauna reacţiile copiilor cu noii lor frăţiori a mereu foarte controversată, şi reacţiile au fost împărţite atât bune cât şi rele, dar cele mai frumoase şi emoţionante au fost acelea în care nimeni nu se aştepta la ele.
Ce face această micuţă cu frăţiorul ei abia născut este pur şi simplu copleşitor şi cu siguranţă a surprins plăcut pe toată lumea
Copiii mei se ceartă. Cum să îi împac?
Nu, nu sunteţi singurii părinţi ai căror copii se bat, îşi smulg obiectele din mână, se fac să plângă reciproc şi îşi declară război la micul-dejun, la prânz şi la cină.
Este un lucru obişnuit pentru fraţi şi surori să se certe şi, uneori, să se bată. Este, de asemenea, foarte firesc să oscileze între a se adora şi a se detesta.
Adesea, rivalitatea între fraţi începe chiar înainte ca al doilea copil să se nască şi continuă pe măsură ce copiii cresc şi intră în competiţie pentru orice, de la jucării până la atenţia părinţilor.
Poate fi frustrant şi supărător să fii martor la un conflict perpetuu între copiii tăi. Viaţa într-un cămin în care certurile sunt la ordinea zilei poate fi stresantă pentru toată lumea.
Cu toate acestea, de multe ori părinţii nu ştiu cum să oprească divergenţele şi nu ştiu nici în ce măsură ar trebui să se amestece.
Dacă sunteţi într-o astfel de situaţie, cel mai bine ar fi să îi ajutaţi pe cei mici să se înţeleagă şi să încercaţi să îi înţelegeţi şi voi.
De ce se ceartă copiii?
Motivele pentru care cei mici intră în conflict sunt multe şi numeroase. Cei mai mulţi fraţi sunt geloşi şi simt că sunt într-o veşnică competiţie, iar acest lucru stă la baza disputelor dintre ei.
Există, însă, şi alţi factori care ar putea influenţa frecvenţa şi gravitatea conflictelor dintre fraţi. Aceştia includ:
Evoluţia nevoilor. Este firesc ca nevoile în schimbare să le afecteze copiilor modul în care aceştia relaţionează cu fraţii lor.
De exemplu, copiii sunt în mod natural foarte protectori şi grijulii cu jucăriile pe care le deţin şi învaţă pe parcurs să-şi manifeste tot mai des dorinţa/ nevoia de ele. Aşadar, dacă un frate mai mic
„atentează” la jucăria unui copil mai mare, acesta din urmă ar putea reacţiona destul de agresiv. Copiii de 7-10 ani au adesea un simţ puternic de echitate şi egalitate, aşa că nu înţeleg de ce fraţii de alte vârste sunt trataţi altfel.
Ar putea chiar crede că aceştia beneficiază de un tratament preferenţial numai pentru că sunt alăptaţi sau hrăniţi cu linguriţa!
Adolescenţii, pe de altă parte, dezvoltă un sentiment de individualitate şi independentă, şi ar putea respinge ideea de a ajuta la treburile casnice, de a a avea grijă de fraţii mai mici sau chiar de a petrece timp împreună cu restul familiei.
Temperamentul fiecăruia.
De temperamentul copiilor tăi – care le influenţează starea de spirit, dispoziţia şi adaptabilitatea – şi de personalităţile lor unice depinde în final cât de bine se înţeleg.
De exemplu, un copil care este deosebit de „mămos” şi mai ataşat de părinţi ar putea fi tachinat de fraţii săi, geloşi pe cantitatea de atenţie pe care o primeşte.
Copiii bolnavi sau cu nevoi speciale. Uneori, nevoile speciale ale unui copil, cauzate de o boală sau o problemă emoţională sau de învăţare, cer mai mult timp şi mai multă implicare din partea părinţilor.
Această „inechitate” i-ar putea determina pe fraţii lui să se poarte în aşa fel încât să atragă atenţia asupra lor, de cele mai multe ori negativă.
Fii un model de urmat pentru copiii tăi. Modul în care părinţii rezolvă problemele şi neînţelegerile oferă un exemplu puternic pentru copii.
Aşadar, dacă tu şi partenerul tău vă rezolvaţi divergenţele într-un mod care este respectuos, eficient şi deloc agresiv, atunci cresc şansele ca cei mici să adopte tactici similare atunci când vor intra la rândul lor în varii conflicte.
Pe de altă parte, dacă atunci când sunteţi nervoşi copiii observă că trântiţi uşi sau ridicaţi tonul, atunci e foarte probabil ca şi ei să procedeze la fel.
Ce să faci când începe cearta
Ştim din proprie experienţă că o familie nu poate tolera decât o anumită cantitate de conflict. Deci, ce trebuie făcut atunci când începe cearta?
Ori de câte ori este posibil, nu te implica. Intervino numai în cazul în care există un pericol de vătămare fizică. Dacă intervii mereu, rişti să creezi alte probleme.
Copiii ar putea crede că au nevoie de ajutorul tău de fiecare dată, aşteptând mereu să le sari în ajutor, fără să încerce să îşi rezolve problemele pe cont propriu.
Există, de asemenea, riscul ca tu – accidental – să insinuezi că unul din ei ar avea dreptate în faţa celuilalt, fapt ce va crea şi mai multă disensiune în sânul familiei tale. Unul se va simţi persecutat, iar celălalt va considera că este justificat să se certe cu fratele său.
Dacă te îngrijorează limbajul folosit de copiii tăi sau poreclele pe care şi le pun unul altuia, este necesar să lucrezi puţin cu ei pentru a afla exact care sunt emoţiile care le guvernează vocabularul şi a-i ajuta să folosească cuvintele adecvate.
Încurajează-i pe cei mici să îşi rezolve singuri problemele. Dacă totuşi intervii, încearcă să rezolvi problemele cu copiii tăi, şi nu pentru ei.
Dacă te implici, iată câţiva paşi pe care să îi iei în considerare:
Separă copiii până când se calmează. Uneori, cel mai bine este doar să le oferi puţin spaţiu şi timp, în aşa fel încât să nu reiniţieze conflictul prea curând. Altfel, lupta poate degenera din nou.
Aşteaptă până când se calmează amândoi pentru a discuta cu ei.