Anamaria Vasile

Mirii si-au bucurat invitatii cu un dans inedit

Un cuplu proaspat casatorit le-a pregatit invitatilor de la nunta o surpriza pe care sa o tina minte multa vreme.

Astfel, in timpul dansului de deschidere, ritmul muzicii era suav si linistitor cand, deodata, DJ-ul a schimbat placa, iar mirele si mireasa s-au dezlantuit pe melodia Gangnam Style a sud-coreanului PSY.

Petitul

Petitul este vizita efectuata de catre mire (eventual impreuna cu prietenii sai cei mai apropiati) la parintii miresei, pentru a le cere consimtamantul in vederea casatoriei. In zilele noastre, de cele mai multe ori petitul este o formalitate, si de regula parintii sunt instiintati dupa ce mirii au luat deja hotararea sa se casatoreasca.

Indiferent ca vizita la parinti are loc inainte sau dupa ce mirii au decis casatoria, petitul se incheie cu ciocnirea unui pahar de sampanie, eventual chiar cu o mica petrecere.

Inelul de logodna

Inelul de logodna reprezenta in trecut insemnul unei femei prin care aceasta lasa de inteles eventualilor curtezani ca este deja promisa unui anumit barbat. Piatra inelului de logodna sugera statutul social pe care acel barbat il avea.

Cu cat era mai instarit, cu atat piatra era mai rara si mai scumpa. Tocmai de aceea, se considera ca dragostea adevarata este reflectata de diamante, cele mai rare si mai scumpe pietre pretioase.

Alegerea inelului de logodna este o adevarata arta, cu atat mai mult cu cat viitoarea sotie il va purta la mana pentru totdeauna.

Ploconul

Acesta reprezinta primul cadou pregatit de viitorii miri celor pe care acestia si-i doresc ca nasi. Ploconul cuprinde o gaina (sau alt tip de pasare – pui, curcan, rata, etc), o sticla de vin sau sampanie, grau, ulei, zahar.

Conform traditiei, mirii se duc la nasi neanuntati, ciocanesc la usa si spun „nasule, am venit cu ploconul….uite-l! Ne cununi ori ba?”. Nasul trebuie sa inspecteze cu atentie ploconul, si daca este multumit de ceea ce se afla in cos primeste darul:

„Da, finule! Da ploconul incoace si sa fie cu noroc!”. Daca nu este satisfacut, poate inapoia darul: „Cam saracut ploconul…luati-l cu voi si mai veniti cand mai creste!”, iar acest lucru inseamna ca nu este de acord sa-i naseasca.

Cavalerii de onoare

In vremurile stravechi, mireasa era furata de catre mire, fara acceptul parintilor sau chiar al ei. Acesta o suia pe cal si fugea cu ea cat mai departe de familie.

Cavalerii de onoare erau prieteniii mirelui, care il ajutau pe acesta sa-si apere pe aleasa inimii sale de incercarile familei de a o recupera.

Barbieritul mirelui

Acest obicei reprezinta tranformarea flacaului in barbat. Unul dintre cavalerii de onoare incepe sa il barbiereasca pe mire (se preface, dand cu spuma de ras, pe care apoi o curata cu latura neascutita a unui cutit).

In tot acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa piciorului banii cu care trebuie sa-l plateasca pe cel care il barbiereste.

In tot timpul barbieritului, ceilalti cavaleri de onoare si lautarii vor incerca sa fure banii de sub piciorul mirelui, iar acesta sa ii pazesca cu strasnicie, caci daca ar ramane fara bani, ar ramane nebarbierit deci nu ar mai deveni barbat.

Voalul miresei

Voalul este este cel care protejeaza privirea miresei de imaginea altor mirese din jurul sau. Tot voalul aduce si o nota de mister si eleganta atitudinii miresei. Cati dintre noi si-ar putea imagina o mireasa fara voal? Dar radacinile acestui obicei de a purta voal nu sunt deloc placute.

Voalul isi are originea in perioada in care casatoriile erau aranjate. Se pare ca menirea sa era sa acopere fata viitoarei sotii, pana cand cununia era incheiata, si deci era prea tarziu pentru mire sa se mai razgandeasca si sa refuze casatoria.

Gatitul miresei

Nasa, mama, surorile si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa imbrace rochia alba si accesoriile pregatite.

La final, nasa prinde in parul miresei voalul si parura (de cele mai multe ori, mireasa are deja parul prins si aranjat, inclusiv voalul si parura, asa incat nasa doar se preface, miscand un pic de voal).

Hora miresei

Aceasta hora se mai numeste si `nuneasca` si are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alaturati pentru prima oara. Toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si socri, incing o hora mare in fata casei miresei.

Turta miresei

La sfarsitul horei miresei, nasa rupe deasupra capului miresei turta miresei in patru bucati, care se impart apoi tuturor celor prezenti.

Traditia spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi fericiti si vor avea mult noroc in anul urmator.

Asezarea miresei la stanga mirelui

Pozitionarea miresei la stanga mirelui provine de pe vremea cand mirele isi rapea iubita si apoi se lupta pentru a o pazi de cei care doreau sa o recupereze. De aceea mana dreapta trebuie sa fie libera, pentru putea manui sabia.

Verighetele

Utilizarea verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea in Egiptul Antic. Egiptenii credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima.

Astfel, prin schimbul de verighete intre soti, se considera ca se realizeaza o legatura directa intre inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a simboliza atat durabilitatea casniciei, cat si puritatea sa.

Calcatul pe picior

Se spune ca primul dintre miri care va reusi sa-si calce partenerul pe picior in timpul dansului in jurul mesei (in biserica) va conduce in casnicie si va avea intotdeauna ultimul cuvant de spus.

Marturii

Marturiile (bomboniere sau saculeti cu bomboane) sunt cadouri ale mirilor catre invitati. Nuntasii vor lua acasa aceste marturii. De regula marturiile contin 5 bombonele invelite in martipan sau zahar caramelizat, simbolizand sanatatea, fericirea, fertilitatea, viata lunga si belsugul.

Aceste marturii se pot face cadou invitatilor in biserica (imediat dupa slujba) sau la local, prin asezarea lor pe masa, la fiecare loc in parte. Marturiile pot avea adaugat un cartonas cu numele persoanei care trebuie sa se aseze, sau cu numele (eventual poza) mirilor.

Aruncarea cu grau si orez

Graul si orezul se arunca in calea tinerilor insuratei ca simbol al belsugului si fertilitatii acestora. Se pot arunca si la cununia civila, nu doar la cea religioasa.

Valsul miresei

Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta melodie pe care acestia o doresc sau o considera sugestiva. Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor de la palatele regale, unde primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele.

Dansul lor este urmat de cel al nasilor, al socrilor si de abia apoi de catre ceilalti nuntasi.

Daca mirii doresc, pot dedica melodii sugestive si pot prezenta la microfon intr-un mod mai deosebit si dansul mirelui cu mama sa, si al miresei cu tatal acesteia.