Nu uita că pe buzele tale păşesc cuvinte dulci şi tot pe ele se rostogoleşte gălăgios păcatul, că sufletul tău leagă suflete, că iubirea ta aprinde tăceri.
Nu uita că în ochii tăi se naşte duioşia, se oglindesc minunile lumii, în ei zburdă bucuria, clocotesc lacrimi de dor și de tristețe și tot în lumina lor se țese fericirea. În pântecul tău crește viața, în braţele tale armonia, pe picioarele tale se leagănă copilăria iar în părul tău se cern toate anotimpurile vieții, lăsându-te căruntă, dar mereu frumoasă.
Nu uita că ai puterea să transformi orice suferinţă în speranţă, să ierţi şi să cauţi începuturi. Tocmai pentru că tu îţi cunoşti această putere, încearcă să nu abuzezi de ea. Încearcă să nu ajungi prea des la suferinţă, să nu clădeşti orizonturi numai din speranţe, să nu trăieşti numai iertând. Fii nobilă cu tine însuţi.
Nu-ţi uita feminitatea. Nu o pierde nici de dragul modei, nici pentru că lui îi plac comparaţiile. Păstrează-ţi feminitatea şi nu renunţa la eleganţă evidenţiată prin simplitate. Nu uita să te accepţi. Să te iubeşti, să te ierţi, să fii mândră de felul în care eşti, să îţi asumi ceea ce nu poţi fi. Să eviţi să îţi ambalezi fizicul, sufletul, mintea în ceea ce vor alţii să fii, și să ai curaj să arăţi lumii cum eşti cu adevărat, fără să te temi în adâncul sufletului că nu vei fi pe placul cuiva. Nici să nu îţi doreşti să fii pe placul tuturor, pentru că ai trece degeaba prin renunţări fără sens, prin clipe irosite fără rost.
Nu uita că eşti femeie, că poţi umbri şi lumina chipuri, că poţi clădi şi prăbuşi universuri, că discreţia te face mai vizibilă decât gălăgia, că tăcerea te evidenţiază mai mult decât vorbitul continuu, că vorbele frumoase te fac mai apreciată decât bârfele, că zâmbetul te înalţă mai mult decât răutatea. Nu uita că misterul atrage mai mult decât atunci când arunci totul pe tarabă, în văzul tuturor. Nu uita nici că la iarmarocul timpului ţie ţi-au fost împărţite multe clipe de speranţă. Aşa că împarte-le şi tu. Îndrăzneşte să visezi, să treci bariere şi tipare, să trăieşti frumos în fiecare zi, chiar dacă zilele nu sunt mereu frumoase.
Simte-te femeie, oricând şi oriunde. Iubeşte şi lasă-te iubită, iar prin atitudinea ta să fii admirată. Pentru că ştii să pluteşti printre emoţii, pentru că ştii să creezi emoţii fii muză şi durere, iubire şi pasiune, dorinţă şi şoaptă, uragan şi ocean liniştit. Numai aşa nu poţi fi descifrată, ci doar citită. Să nu fii plângăcioasă, dar nici să nu stai lângă cineva care nu îţi dă voie să plângi şi să îţi fie mereu dor de ceea ce nu ai trăit doar pentru ca să îţi doreşti să trăieşti.
Să îţi preţuieşti lacrimile pentru că sunt perle ce nu trebuie să le arunci în faţa unor falşi bijutieri. Să suferi cu demnitate, fără să cerşeşti nici iubire, nici atenţia, nici clipele celui care nu vrea să le împartă cu tine. Să zâmbeşti şi când eşti tristă, să cazi şi să te ridici mai puternică.
Poartă-ţi poveştile pe tocuri, cu demnitate şi nu uita că eşti femeie!
