Aceşti tineri îmbrăcaţi la patru ace se apropie pe neaşteptate de toate doamnele şi domnişoarele pentru a le surprinde în cel mai frumos mod posibil. Se pare că un cântec a cappella şi un frumos buchet de flori este combinaţia potrivită de adus zâmbetul pe buze.
Cei cinci tineri îmbrăcaţi elegant le fac pe tinerele să se bucure nespus de acest cadou plăcut şi chiar special. Felicitări tinerilor din acest clip pentru ingenioasa lor surpriză!
Oricum este de apreciat gestul lor. Băieţi, această idee splendidă le putem copia de la aceşti tineri, chiar funcţionează… E minunat că mai există romantism în lumea asta de multe ori atât de rece şi pragmatică!
Valoarea psihologica a muzicii
Exista in muzicoterapie un principiu esential, numit principiul identitatii sonore. Astfel, fiecare fiinta umana are o identitate sonora (ISO) proprie, care o caracterizeaza si o diferentiaza de ceilalti. Nu este vorba doar de o singura caracteristica, ci de un ansamblu de energii care face parte din inconstientul individului, energii pe care acesta le exprima in mod constant si natural.
Pornind de la acest principiu de baza, realizam ca nu putem discuta despre retete muzicale universal valabile, nu putem discuta despre X compozitor/muzician terapeutic la scara larga. Pentru cineva, Bach poate fi extrem de echilibrant, reasigurant, iar pentru altcineva, poate fi extrem de angoasant sau enervant. Muzica preferata a cuiva poate fi, in acelasi timp, muzica detestata a altcuiva, de aceea trebuie sa avem mare grija in privinta folosirii muzicii.
In plus, avem cu totii nevoie sa acceptam ideea ca muzica este ceva extrem de subiectiv si ca nimeni nu poate fi judecat ca (nu) agreeaza un stil sau altul. Alegerile nu sunt deloc intamplatoare, muzica are o enorma valoare emotionala, iar istoria personala joaca un rol esential.
Pentru a va da un exemplu, exista un caz celebru in muzicoterapie, in care o femeie devenea isterica in momentul in care auzea Mozart (considerat, nu unul dintre compozitorii cei mai terapeutici). In istoria ei personala, marcata de trecerea printr-un lagar nazist, a fost expusa acestei muzici in mod repetat, atunci cand unul dintre ofiterii nazisti, mare meloman de altfel, obisnuia sa puna muzica lui Mozart in difuzoare.
Pentru aceasta femeie, fiecare noua reintalnire cu muzica mozartiana insemna reintoarcerea intr-o istorie personala terifianta si, deci, intr-un astfel de caz nu mai putem vorbi despre starea luminoasa si de deschidere indusa de aceasta muzica extraordinara, fiindca pentru aceasta femeie ea era aducatoare de moarte.
Depinde, de asemenea, ce anume intelegem prin „terapeutic“, fiindca acest cuvant are valente multiple. O muzica poate avea valente terapeutice fie prin faptul ca trezeste emotii puternic negative (de catharsis), fie prin faptul ca alina, relaxeaza, dinamizeaza, repara. Depinde foarte mult in ce moment ne aflam si ce aspect vrem sa lucram.
Intr-o sesiune de muzicoterapie se lucreaza initial cu muzica detestata, pentru a lucra problemele din spatele acestei intolerante sonore, si abia apoi cu o muzica ce repara, pentru ca astfel clientul sa poata pleca intr-o stare de echilibru. O muzica terapeutica nu este doar ceva ce ne face bine, ce ne relaxeaza, ci este si acel ceva care ne face sa plangem, sa simtim durerea, sfasierea. Asa se produce deblocarea, asa dam drumul emotiilor reprimate, urmand ca, ulterior, sa le prelucram si apoi sa le integram. Procesul muzicoterapeutic este unul treptat si de durata.
Muzica clasica, intelegand aici muzica culta, are multiple calitati terapeutice, nu doar gratie efectelor dinamizante sau relaxante de moment, ci si prin caracterul evocator, ce permite numeroase asociatii libere de idei. Este o muzica ce solicita si dezvolta enorm intelectul, fiindca presupune o ascultare pe mai multe planuri: melodic, ritmic, armonic, timbral. Muzica lui Beethoven, de pilda, poate fi extrem de mobilizatoare si poate genera noi resurse interioare de a iesi dintr-o situatie nu tocmai favorabila momentului.
In momentul in care muzica este ascultata predominant cu emisfera dreapta (adica analogic, emotional), calitatile terapeutice apar neintarziat. Bogatia ritmico-melodico-armonico-timbrala a muzicii culte permite fiecaruia sa se ancoreze in ceva, sa-si dea drumul la fantezie, sa purceada in istoria personala gasind noi sensuri si intelegeri ale unor evenimente trecute.
Orice linie melodica poate sugera un anume personaj din viata noastra, orice instrument poate evoca vocea sau atitudinea cuiva din trecutul nostru. Fiecare dintre noi aude muzica in felul sau propriu, in functie de istoria personala. Nu exista un mod bun sau rau de a auzi muzica, exista doar un mod autentic si real, in concordanta cu propria viata.