Nu poti sa zici Romania in strainatate fara sa auzi imediat: „HAGI!” Vezi cum a inceput sa cante un american cand a auzit de tara noastra!
O nouă recunoaştere pentru Gică Hagi. După ce l-a inclus între primii 50 de antrenori ai lumii, celebra revistă Four Four Two l-a nominalizat pe fostul „decar” al naţionalei României printre primii 100 de fotbalişti din istorie.
Poreclele fotbalistilor au fost mai mereu alese copilaros si neexpresiv. Nu acelasi lucru il putem spune despre monstrii sacri ai fotbalului, cum sunt Lev „Paianjenul negru” Yashin sau Zbigniew „Bello di notte” Boniek. Lor il mai adaugam si pe Maradona din Carpati!
Daca e sa ne inspiram pe pagina de Wikipedia a lui Gheorghe Hagi, la capitolul stil de joc, observam o multime de descrieri: „temperamental, numar 10 clasic, un bun suteur de la distanta, rebel si arogant”. Toate aceste descrieri ii sunt atribuite de oameni de fotbal.
Toti fotbalistii care au scris istorie in anii ’90, au avut baze solide realizate in anii ’80 si aici Hagi nu a facut exceptie. Golurile marcate de „Rege” la inceputul carierei ne arata imagini pixelate de la finele anilor ’89. Regasim multe reusite ale sale in tricoul celor de la Steaua Bucuresti, pe suprafete de joc foarte dificile.
Intrarea in anii ’90 a fost un moment cheie in cariera lui Hagi. El a suferit un accident de masina in iarna lui 1989, pe un carosabil inghetat.
Din fericire, el a scapat fara mari lovituri, insa masina Mitsubishi a prietenului sau a fost grav avariata. „In acea seara am simtit ca m-am nascut a doua oara”, declara Gica, care avea sa isi petreaca ultimele luni de zile in fotbalul romanesc.
El a reusit sa marcheze 88 de goluri in 118 mecuri pentru Steaua Bucuresti. El s-a alaturat echipei in anul imediat urmator uriasei surprize de la Sevilla, cand bucurestenii aveau sa castige finala Cupei Campionilor Europeni, in fata Barcelonei in 1986. Au fost celebrele lovituri de departajare, unde Helmuth Duckadam a intrat in istorie.
Dupa caderea comunismului, cand avea varsta de 25 de ani si nu mai era tocmai tanar, Hagi paraseasfotbalul romanesc. Cu el pe teren, Steaua reusea sa bifeze recordul de 104 meciuri de campioant fara infrangere si adesea obtineau victorii cu 7, 8 si chiar 11 la zero.
Decarul ros-albastru avea sa schimbe decorul mohorat din fotbalul romanesc si urma sa infrunte infrunte cele mai bune echipe ale Europei.
Steaua a reusit sa isi mentina o linie pozitiva in Europa, dupa uriasa surpriza din 1986, iar doi ani mai tarziu ajungeau din nou in semifinale.
Un an mai tarziu au jucat din nou finala, pe care au pierdut-o categoric, 0-4 de echipa imaculata a Milanului, antrenata de Arrigo Sacchi.
Condusa din teren de geniul lui Hagi, Romania avea sa se califice la doar a doua Cupa Mondiala de dupa razboi. In drumul lor catre Italia ’90, ei au depasit Danemarca si Bulgaria.
Prestatia lui Hagi din acele meciuri avea sa fie prologul unei cariere extraordinare, insa deloc lipsita de controverse.
Un episod sugestiv a fost chiar in meciul cu danezii, unde dupa ce a ajutat nationala sa conduca cu 3-1, el a fost eliminat la doar 5 secunde de la reluarea jocului, dupa ce l-a lovit pe John Jensen.
In urma acelei eliminari, Gica a lipsit de la meciul de deschidere a acelui Mondial, victoria 2-0 in fata unei echipe a Uniunii Sovietice aflata in cadere. El a revenit pe teren la meciul fascinant contra Argentinei, condusa pe atunci de cel mai celebru om din Napoli, Diego Maradona.
Managerul tehnic al campioanei Viitorul ocupă locul 100 în clasamentul realizat de cunoscuta publicaţie britanică, fiind singurul român prezent în topul condus de argentinianul Diego Maradona.
Jurnaliştii de la FourFourTwo amintesc de parcursul carierei lui Hagi, care, după ce a plecat din România, unde a jucat pentru Farul, Sportul şi Steaua, a evoluat la cei doi granzi ai Spaniei, Real Madrid şi FC Barcelona, via Brescia, înainte de a avea rezultate excelente la Galatasaray.
Totuşi, remarcă sursa citată, apogeul l-a reprezentat Cupa Mondială din 1994, unde „România a ajuns în sferturile de finală, datorită lui Hagi şi a stângului său magic”.
În vârful clasamentului, Maradona a reuşit să-i ia faţa conaţionalului său Lionel Messi, în timp ce brazilianul Pele completează podiumul.
„Dacă l-aţi văzut pe Diego Maradona cu o minge la picior, veţi înţelege”, au scris britanicii, ca explicaţie pentru faptul că l-au preferat pe „El Pibe d’Oro” înaintea lui Messi.
Olandezul Johan Cruyff, portughezul Cristiano Ronaldo, argentinianul Alfredo Di Stefano, germanul Franz Beckenbauer, francezul Zinedine Zidane, maghiarul Ferenc Puskas şi brazilianul Ronaldo ocupă, în această ordine, celelalte locuri din Top 10.
