Oana Ursache avea 38 de ani, locuia la Gura Humorului, avea doi copii si preda literatura comparata la Facultatea de Litere din Suceava cand a auzit ca la Alicante se deschide primul lectorat de limba romana din Spania.
In 2008, Oana, Sorin si cei doi copii ai lor, Sanziana si Mihnea, locuiau intr-un apartament cu doua camere primit de la parinti. Oana crescuse in acel apartament inghesuit, cu mobila veche, din micul oras bucovinean in care saracia era din ce in ce mai apasatoare.
Nici nu stia unde e Alicante atunci cand o prietena a incurajat-o sa aplice pentru postul de lector. „E o plaja foarte misto acolo”, i-a spus. „Nisipul e alb si fin ca sarea.” A trimis dosarul, desi era convinsa ca n-o sa castige concursul. S-a mirat cand au sunat-o de la Institutul Limbii Romane din Bucuresti sa-i spuna ca dosarul ei a fost selectat.
Desi in Romania avea doua joburi, tot se descurca greu
N-ar fi vrut sa plece de langa copiii ei – Mihnea avea 8 ani, iar Sanziana, 10. In 2008, mame si tati din Gura Humorului plecasera deja de acasa din dragoste pentru copiii lor. Li se spunea „capsunari”. Oana ii cunostea pe cativa dintre ei: erau prietenii ei din copilarie sau fostii colegi de scoala.
În 2008, Oana, Sorin și cei doi copii ai lor, Sânziana și Mihnea, locuiau într-un apartament cu două camere primit de la părinți. Oana crescuse în acel apartament înghesuit, cu mobilă veche, din micul oraș bucovinean în care sărăcia era din ce în ce mai apăsătoare. Fotografie cu Sânziana și Mihnea în biroul Oanei de la Universitatea din Granada, Spania Nici nu știa unde e Alicante atunci când o prietenă a încurajat-o să aplice pentru postul de lector. „E o plajă foarte mișto acolo”, i-a spus. „Nisipul e alb și fin ca sarea.” A trimis dosarul, deși era convinsă că n-o să câștige concursul. S-a mirat când au sunat-o de la Institutul Limbii Române din București să-i spună că dosarul ei a fost selectat. Deși în România avea două joburi, tot se descurca greu N-ar fi vrut să plece de lângă copiii ei – Mihnea avea 8 ani, iar Sânziana, 10. În 2008, mame și tați din Gura Humorului plecaseră deja de acasă din dragoste pentru copiii lor. Li se spunea „căpșunari”. Oana îi cunoștea pe câțiva dintre ei: erau prietenii ei din copilărie sau foștii colegi de școală. Oana corectează lucrările studenților în sufrageria casei sale din Peligros, un sat de lângă Granada Dar Oana nu se descurca prea bine cu banii. Plătea de doi ani o rată pentru frigider, conducea o mașină pe care i-o cumpărase soțul ei (care avea un service auto) și circula mereu cu becul aprins la benzină. Alimenta de 50 de lei, cât să se stingă becul roșu și să se aprindă din nou peste 30 de kilometri.
