Orice părinte știe că arma secretă în educația copiilor este CREATIVITATEA. Indiferent că e vorba de a găsi soluții pentru a-i face să doarmă când sunt bebeluși, de a-i face să mănânce sau de a le distrage atenția de la desene animate sau telefoane, mamele și tații trebuie să fie inventivi.
Atunci când eu vreau să le distrag atenția piticlor mei de la o activitate cu care nu sunt de acord sau când vreau să le cuprind toată atenția… INVENTEZ POVEȘTI. Da, de când sunt ei mici-mici, eu le inventez tot felul de basme, fie despre familia noastra, fie despre prietenii lor.
Poveștile inventate, mereu pe placul copiilor
Îi transform pe cei cunoscuți lor în personaje de poveste și, de fiecare dată, basmul se termină cu povață. Funcționează mereu, ei se implică în povestea mea, sunt atenți, petrec timp departe de ecrane și le ofer și o mică lecție, într-un mod plăcut. De multe ori, și soțul meu participă la această activitate și, toți patru, inventăm povestea familiei noastre, în care chiar noi suntem eroii.
Avem și povestea noastră preferată, pe care o spunem în fiecare seară de ceva timp, cea cu Ariana Scufița Roșie și Edi-Supereroul care o salvează pe Ariana.
Basme clasice pentru copii
Uneori, însă, nu ne ajută imaginația, poate din cauza stresului sau a oboselii. Așa că, în loc să inventăm povești, preferăm să le citim dintr-o carte. Noi avem acasă tot felul de cărticele cu povești mai scurte sau mai lungi, moderne sau clasice. Vă las și o listă scurtă de basme frumoase pentru copii, care au fost transmise din generație în generație. Sigur își vor aminti și ție de copilărie!
„101 Dalmaţieni”
„Albă că Zăpada şi cei şapte pitici”
„Aventurile lui Pinocchio”
„Bambi”
„Cenuşăreasa”
„Frumoasa din Pădurea Adormită”
„Cartea junglei”
„Mica sirenă”
Mai avem o poveste preferata, cea cu “Leul și șoricelul”. De acolo, Edi a învățat ca trebuie sa ii aprecieze întotdeauna și pe cei mai mici decât el. Vă las aici pilda dacă vreți să o spuneți și voi copiilor voștri. Apoi, vă aștept în comentarii cu sugestii de povești cu tâlc și basme pe care să le citesc împreună cu piticii!
Odată, demult, într-o junglă mare și deasă trăia un șoarece mititel. În junglă mai trăia și un leu mare și puternic.
Șoarecele îşi avea casa într-o gaură mică, sub un copac mare, plin de frunze. În copac și în jurul copacului, viețuiau o mulțime de păsări, veverițe și alte animale. Șoarecele și prietenii acestuia se jucau întotdeauna sub copac. Se jucau leapșa și de-a v-ați ascunselea , iar uneori stăteau pur şi simplu şi contemplau coroana copacului.
Într-o după-amiază însorită, sub copac dormea un leu. Era foarte cald și leul era foarte obosit. Șoarecele și prietenii săi se jucau de-a v-ați ascunselea. Veverița era cea care trebuia să-i caute. Toată lumea s-a ascuns. Șoarecele însă nu a găsit nici un loc pe măsură. Deodată, l-a văzut pe leul care dormea. Șoarecele a observat că leul avea o coamă groasă și s-a hotărât să se ascundă chiar sub coamă.
Dar când șoarecele s-a ascuns sub coama leului, acesta s-a trezit și s-a supărat foarte tare că i-a fost tulburat somnul. Atunci, leul a strâns șoarecele în labele sale. Șoarecelui i s-a făcut foarte frică și a strigat:
—O, leule! Te rog dă-mi drumul. Iți promit că nu o să te mai deranjez. Nu poți știi niciodată. Poate te voi putea ajuta într-o bună zi.
Leul a început să râdă zgomotos și a spus:
—Tu, un șoarece atât de mic să ma ajuți pe mine, leul cel puternic!
Șoarecele i-a spus că nu contează mărimea, iar leul a fost surprins de spusele acestuia și i-a dat drumul.
Într-o zi, leul s-a prins în plasa unui vânător. El a început sa răcnească după ajutor. Șoarecele a ieșit din casa sa și l-a văzut. A tăiat repede plasa cu dinții săi ascuțiți. Atunci, leul a înțeles că mărimea nu era importantă. Începând din aceea zi….șoarecele și-a făcut un nou prieten… leul!
