Capitolul “educatie copii” este extrem de important in cresterea si dezvoltarea lor armonioasa. Iar pentru a-i oferi copilului educatia optima, parintele trebuie in primul rand sa-l inteleaga, sa-i stie nevoile, sentimentele, chiar daca este mic si nu le poate exprima prin cuvinte.
Sunt parinti care, privind diversi copii in parc sau ascultand povestile altor parinti, ii catalogheaza pe acei copii “perfecti”. Copilul care nu plange, care mananca tot din farfurie, care nu tipa, nu arunca jucariile, care nu vrea in brate tot timpul, care doarme singur in patutul lui si adoarme imediat ce l-ai pus acolo – iata numai cateva insusiri ale “copilului perfect” create in mintea unora dintre parinti. Apoi incep comparatiile “al meu tipa, nu doarme, nu mananca, este iritat, plange non stop “ etc.
Dar oare sa insemne asta ca respectivul copil nu este “perfect”?
Cu siguranta raspunsul va fi nu!
Daca ne ghidam dupa principiile educatiei pozitive in ceea ce priveste educatia copiilor, atunci va trebuie sa intelegem ca fiecare copil are nevoile lui. Fiecare copil este diferit si nu trebuie sa ne invinovatim daca copilul nostru este mai plangacios sau daca nu merge singur la culcare sau face lucruri in dezacord cu ce ii cerem noi sa faca.
Asta nu inseamna ca nu suntem parinti buni sau ca am gresit la capitolul “educatie copii”. Asta inseamna doar ca micutul nostru are nevoi emotionale mai mari decat alti copii. (Citeste aici despre Copilul cu necesitati emotionale mult ridicate).
Specialistii in educatie pozitiva ne indeamna sa privim intotdeauna partea plina a paharului si sa avem incredere in instinctele noastre de parinti.
Toti copii sunt minunati, sunt un dar de la Dumnezeu, indiferent ca sunt mai docili, mai nazdravani sau cu nevoi emotionale ridicate. Important este sa le acoperim acele nevoi.