Anamaria Vasile

Povestea celor două nașteri prin care am trecut. Experiența nașterii naturale versus cezariană

Am rămas însărcinată cu primul nostru copil, băiețelul nostru Edi, la o lună după nunta noastră, acum 6 ani. Am fost foarte, foarte fericiți, pentru că ne doream enorm un copil. Pot spune că au fost cele mai frumoase luni din viața noastră. A fost o perioadă foarte fericită, cu toate că a fost totul nou, au fost foarte multe schimbări.

M-am informat foarte mult și am citit foarte mult despre fiecare etapă a sarcinii. Eram atentă la fiecare săptămână a sarcinii, ce i se dezvoltă bebelușului în acea perioadă, ce dimensiuni are bebe și cum începe să arate. Eram efectiv DISPERAȚI și nu exagerez când spun asta! Voiam să știm tot, să trăim cât mai mult fiecare clipă din acea perioadă. A fost o perioadă foarte frumoasă care a durat 8 luni, nu 9, cât ar fi fost normal.

Experiența mea cu nașterea naturală. Edi a fost un bebeluș grăbit

L-am născut pe băiețelul nostru la 37 de săptămâni, natural. A fost, evident, o naștere neașteptată. Nu am avut probleme în sarcină, doar a fost un copil mai… grăbit. A vrut să ne facă o surpriză 🙂

Noi l-am primit cu brațele deschise, cu toate că, în acele momente, a existat o teamă și sute de întrebări. Însă, am avut încredere în medicul meu și în Dumnezeu, că totul va fi bine. Ce pot să vă zic, viitoare mămici sau vouă, cele care vreți să fiți mămici la un moment dat, este că e extraordinar de important să aveți încredere în medicul vostru. El vă va însoți în acest drum și trebuie să fiți sigure că e cel mai potrivit pentru voi!

Eu am născut într-o zi de marți, pe 20 mai, când aveam 37 de săptămâni și o zi de sarcină. M-am trezit la 5 și jumătate dimineața. Am știut atunci că se întâmplă ceva, am simțit de parcă aș fi făcut pe mine în pat. M-am trezit brusc și i-am zis soțului meu: aprinde lumina!

El, fiind foarte somnoros și, evident, neștiind ce tocmai am pățit, era tare dezorientat: ce se întâmplă, ce se întâmplă?

Atunci, m-am transformat

Am fost brusc, mama leoaică. I-am zis, pe un ton foarte autoritar: în momentul acesta, te ridici și aprinzi lumina! Am văzut așadar că mi s-a rupt apa.
M-am panicat, normal. Oricât am citit pe timpul sarcinii, nimic nu m-a pregătit pentru o surpriză atât de mare, la 8 luni, la 5 dimineața. Mi-am sunat medicul, care, bineînțeles, dormea. A zis să îmi pregătesc totul, să merg la spital, unde urma să mă întâlnesc cu el.

Iată de ce am spus că e importantă relația cu medicul! După ce l-am văzut pe el atât de calm și liniștit, m-am gândit și eu mai bine și am realizat că nu mai trebuie să fiu atât de agitată.

Mi-am făcut duș, mi-am îndreptat părul și m-am machiat. Au fost cele mai bune lucruri pe care le puteam face pentru a-mi păstra cumpătul! Apoi am făcut o ultimă fotografie însărcinată. Pe toată perioada, am făcut, lunar, câte o poză, îmbrăcată în aceeaaşi ţinută, pentru a se vedea cât mai evident evoluţia sarcinii.

Apoi am făcut bagajul pentru spital, pe care nu apucasem să îl fac, căci mai avea, totuşi, o lună până să nasc.

Naşterea nu s-a potrivit deloc cu ceea ce îmi imaginam eu

Bineînțeles, aveam o mulțime de scenarii despre cum urma să fie acel moment. Mă gândeam că mi se va rupe apa în miezul zilei, când e cel mai mare trafic în București, că ne vom grăbi, că va fi agitație, haos. Evident, la 7 dimineața, când am pornit noi spre spital, era destul de liber în oraș, cât am avut și timp să cumpărăm de la farmacie epidurala, pe care am dorit să o folosesc, dar nu a mai fost nevoie de ea.

La spital, medicul meu nu ajunsese încă. Nu o să vă mint, îmi era destul de teamă în acele clipe. Controlul a fost făcut de către un medic rezident, apoi mi-am așteptat medicul în sala de travaliu.

Începusem să mă relaxez, ușor, ușor. Stăteam pe telefon, vorbeam cu prietenele. Recunosc, am fost o norocoasă!

Deși eram foarte îngrijorată pentru bebeluș, căci urma să se nască mai devreme și voiam să știu că este bine, eu am avut noroc să fiu relaxată, pentru că nu am avut contracții. Ba chiar am mers singură, pe picioarele mele, până în sala de operații.

Am fost foarte fericită să pot naște natural Vă voi povesti, mai jos, și cum a decurs nașterea prin cezariană prin care am trecut cu fetița mea, Ariana. Sincer vă spun, dacă aș fi avut de ales, aș fi vrut să pot naște natural de ambele dăți. Dacă cineva m-ar întreba care este părerea mea, aș recomanda nașterea naturală. Pentru mine a fost ceva miraculos, o experiență, o senzație, un cumul de emoții și sentimente care, datorită corpului meu, au fost posibile, în acele clipe magice.

În plus, părerea mea este că și tu, ca femeie, te refaci mai repede după o naștere naturală. Dar, iată, Dumnezeu mie mi-a oferit ambele naștere, care au avut, în felul lor, un scop, un farmec și un rezultat la fel de special: fiecare din bebelușii mei mi-au adus aceeași împlinire și aceeași fericire ca mamă și femeie.

Revenind la povestea nașterii lui Edi, din fericire, nașterea a decurs exact cum trebuie, fiind un moment foarte fericit din viața familiei noastre. Edi a fost un bebeluș sănătos, chiar dacă se născuse la 8 luni. S-a născut la 10:30, a avut 2,650 kg și 49 cm.

Aveam un milion de întrebări, cum să îl schimb, cum să îl țin, cum să îl întorc, cum să îl alăptez. Personalul medical m-a ajutat foarte mult, dar să știți că instinctul de mamă nu dă greș! Până la urmă, pur și simplu, totul a venit de la sine, reușind să ne întregim ca familie, din primele zile în care am stat toți trei la spital și apoi, în următorii 6 ani magici!

Nașterea prin cezariană a fost impusă de situație

La a doua sarcină, am vrut să nasc tot natural, fiind foarte mulțumită de medicul meu (tot cu el am născut și a doua oară) și de cum a decurs nașterea cu Edi. Însă, din păcate, am fost nevoiți să luăm o decizie.

Ca să vedeți cât de diferiți sunt bebelușii, până și sarcinile și nașterile au fost complet diferite, în cazul meu. Dacă Edi a fost un bebeluș foarte grăbit, venind pe lume la 8 luni, Ariana s-a lăsat așteptată câteva zile peste termen.

Pe perioada sarcinii, m-am temut, în sinea mea, ca experiența nașterii premature să nu se repete și la a doua sarcină. Însă, pe tot parcursul celor 9 luni, nu am mai avut aceeași disperare de a ști toate informațiile și de a face totul ca la carte.

Evident, la al doilea copil deja știam foarte multe lucruri, din ce citisem deja și din experiență aveam cunoștințe destule. Plus că, din nou sunt foarte sinceră cu voi, vă spun că la al doilea copil nu mai ai nici același timp să te documentezi în disperare, când primul copilaș are mare nevoie de tine în permanență.

Timpul a trecut și foarte repede în cea de-a doua sarcină. La 8 luni, însă, am avut din nou o surpriză! La analize, am aflat că am o anemie destul de gravă. Am început să iau suplimentele recomandate și făceam perfuzii. Am fost mai liniștită în ultima lună, pentru a fi sigură că nu se naște mai repede.

În plus, am discutat cu medicul, iar el mi-a spus să nasc natural, ceea ce îmi și doream. Dacă făceam cezariană, riscam să se producă o hemoragie, foarte riscantă în cazul meu, având acea anemie.

Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg

Se pare că Ariana nu a vrut să se nască în mod natural. Ea a rămas așezată în burtică, cumva sub coastă, deși aveam 39 de săptămâni și 6 zile. Medicul mi-a spus că dacă mai aștept, aștept pe propria răspundere.

Atunci, medicul mi-a recomandat cezariana, ca nu era sigur ca bebelușul să mai rămână în burtică. Eu nu aș fi vrut să nasc prin cezariană deloc, îmi doream foarte tare să nasc natural. Soțul meu mi-a spus totuși să mergem pe mâna medicului și să nu riscăm.

De această dată, am născut la privat. Am născut-o pe Ariana la o zi după ziua mea, pe 17 noiembrie, după ce împlinisem 27 de ani. Îmi doream tare mult să nasc al doilea copil la 26 de ani, dar iată că nu a vrut pitica să vină, ci am născut la 27 de ani și o zi 🙂

Am făcut epidurala necesară (care, apropo, nu a fost deloc dureroasă) pentru operația de cezariană și am trăit atunci un moment superb, pe care nu îl voi uita toată viața. Cum stăteam aplecată, pentru a mi se face injecția, la radio, în sala de operații, se auzea melodia Deliei: Cine m-a făcut om mare. Pur și simplu, m-a liniștit atât de tare acea melodie, am știut că nu este o întâmplare, iar acea piesă a cântat special pentru sufletul meu. Mereu, când o aud, îmi aduc acel moment, când urma să aduc pe lume fetița mea.

Ariana s-a născut după-amiază, la 16.27. A avut la naștere 3 kilograme și 490 de grame, 50 de centimetri. A fost mult mai mare decât Edi, mai ales că, la bebeluși, aceste kilograme sunt foarte evidente.

Diferenţele dintre naşterea naturală şi cea prin cezariană

Atunci am început să observ şi diferenţele dintre naşterea naturală şi cea prin cezariană, dincolo de diferenţă clară, cea a operaţiei.

De exemplu, după cezariană, laptele a venit mai greu, la câteva ore după naştere, faţă de cea naturală, unde am putut alăpta imediat.

Am avut nevoie şi de calmante, pentru că simţeam durere, după ce a trecut efectul anesteziei. Nu a fost însă foarte grav sau foarte dureros, nu am avut nevoie de multe calmante.

Din fericire, am fost iarăşi norocoasă, pentru că nu am avut experienţa altor mămici, care povestesc că s-au simțit îngrozitor după operație. Am putut să mă ridic a doua zi, am simțit o presiune, dar nu am simțit de parcă era să îmi cadă tot din burtă…

Am reușit să și merg destul de repede, am avut și multă voință pentru a fi bine pentru copiii mei.

Însă, am avut și puțin ghinion, pentru că eram și ușor răcită. Tușeam destul de tare și când aveam câte o criză de tuse de câte 5 minute, simțeam durere în burtă și mă gândeam să nu mi se rupă operația. În primele zile nu puteam nici să râd foarte tare, pentru a nu afecta operația. Mi-era teamă din cauza tusei, dar am luat un sirop la recomandarea medicului, care m-a ajutat să scap destul de repede.

Am plecat acasă după 3 zile și am putut să am grijă de cei doi copii ai noștri imediat.

Acestea sunt poveștile nașterii piticilor mei. Aceasta este experiența mea. Nu spun că nu sunt cazuri în care travaliul este foarte greu sau cezariana este extrem de chinuitoare, însă pentru mine nu au fost. Poate am fost o norocoasă, cum mai mai spus, poate am avut o putere de la Dumnezeu și m-a ajutat și sprijinul permanent pe care l-am primit de la soțul meu.

Mi-am dorit enorm acești copii și aceste două povești sunt bucățele din sufletul meu, iar în cuvinte nu voi putea niciodată să transpun teama, emoția, frica, bucuria, entuziasmul, dorința și fericirea nemărginită pe care le-am simțit în acele momente. Aceste sentimente au dus apoi într-o iubire nemărginită, pe care, sigur, doar o mamă ce își vede puii pentru prima oară, înțelege cum ia naștere.

Vă aștept pe contul meu de Instagram să îmi spuneți, în comentarii sau în mesaj privat, experiența voastră la naștere, cum ați născut, natural sau prin cezariană și ce ați recomanda. Eu, după cum v-am spus, aș recomanda oricui poate (și nu are probleme de sănătate) să nască natural, pentru a se recupera mai ușor și pentru a trăi pe deplin momentele miraculoase!

Vă pup, dragilor!

Loading...