Pangolinul este unul dintre cele mai ciudate animale de pe Pământ. Este singurul mamifer acoperit de solzi ce are limba mai lungă decât corpul său. Junglele şi savanele din Africa şi sudul Asiei sunt (încă) cutreierate de aceste simpatice si în același timp ciudate animale cu alură foarte interesantă.
Pangolinii par a fi animale din alte lumi, sau plăsmuirea bizară a vreunui artist adept al curentului Fantasy. Au solzi, dar sunt mamifere. Par marsupiale, dar nu sunt. Cu toată înfățișarea lor stranie, rămân niște animale demne de respectul şi ocrotirea noastră. Cu atât mai mult cu cât la ora actuală pangolinul este declarat animal protejat începând din septembrie 2016 prin Convenția internaționala privind comerțul cu specii amenințate cu dispariția (CITES). El a ”câştigat” titlul de neinvidiat de cel mai traficat mamifer din lume, circa un milion de pangolini fiind capturați în ultimii zece ani în pădurile din Asia şi Africa.
Noile studii bazate pe analize genetice ne arată că rudele cele mai apropiate ale pangolinilor sunt cele din ordinul Carnivora. Adică, felinele, urşii, câinii, lupii, jderii şi toate celelalte mamifere carnivore „clasice” cu care suntem obișnuiți
Animal cu identitate greu de dibuit, după cum se pare, pangolinul îşi trage numele de la termenul malaez de „pengguling”, adică „cineva care se încolăcește”, într-o traducere aproximativă. Termenul face trimitere la capacitatea pangolinilor de a se face ghem, pentru a evita pericolele, sau la obiceiul de a se atârna de crengile copacilor, încolăcindu-şi coada în jurul lor, fapt posibil datorită cozii prehensile, care prezintă niște mușchi specializați în acest sens.
Imaginea stranie a pangolinilor este definită în principal de solzii lor, mari, duri şi relativ laţi proporțional cu dimensiunile corporale ale acestora. Bizarii solzi, pe care nu ne-am aștepta să-i găsim la mamifere, nu sunt, însă, în esența lor, altceva decât niște banale fire de păr. Solzii au o consistența moale la pangolinii nou-născuți, dar se întăresc odată cu înaintarea în vârstă a animalelor. Sunt alcătuiţi din keratină, adică aceeaşi materie cornoasă din care sunt alcătuite unghiile umane, ghearele tuturor tetrapodelor, penele păsărilor, perii mamiferelor. Datorită înfățișării sale, pangolinul este comparat , mai în glumă, mai în serios, cu un uriaş con de pin mergător.
Când sunt atacate sau simt cea mai mică formă de pericol la adresa lor, straniile mamifere se apără într-o modalitate caracteristică: datorită coloanei vertebrale extrem de flexibile, pangolinii se pot ghemui atât de mult încât formează literalmente o sferă vie din trupurile lor.
În această poziție, solzii săi mari sunt orientați spre exterior cu marginile lor, sunt tăioase precum lamele de cuțit. Orice prădător care ar încerca să-i muște se lasă repede păgubaș. Riscul de a-şi tăia buzele, gingiile şi limba este prea mare.
Picioarele lor sunt prevăzute cu gheare impresionante, care nu sunt folosite însă în atac sau apărare. Rolul ghearelor uriașe este acela de unelte, folositoare pentru a escalada copacii, precum şi pentru săpături în mușuroaiele de termite şi furnici.
Mărimea lor depinde de specie; cea mai mică specie, pangolinul cu burtă neagră (Manis tetradactyla), care trăieşte în pădurile uriaşe din bazinul fluviului Congo, are lungimea de doar 30 centimetri şi o greutate de 1-3 kilograme, iar pangolinul uriaş (Manis gigantea) din Uganda, Tanzania şi Kenya atinge 140 centimetri lungime de la nas la vârful cozii, şi greutatea maximă de 33-35 kilograme. La toate speciile, masculii sunt mai mari decât femelele.
Nu doar solzii acestor mamifere sunt bizari, ci şi limba. Acest organ atinge lungimi extreme la pangolini, este subţire, are secțiune circulară şi are rădăcina tocmai în cavitatea abdominală, nu în cea bucală, precum în cazul celor mai multe vertebrate.
Pangolinul sapă repede o gaură în peretele exterior al mușuroiului şi, cu ajutorul limbii sale lungi şi al salivei lipicioase, culege orice insectă întâlnită. Nu cruţă nimic, insecte adulte, nimfe, larve şi ouă, toate sunt înghiţite de acest mamifer hiperspecializat.
Pangolinii tereştri pot săpa vizuini care ating lungimi de până la 3,5 metri. Toate speciile de pangolini înotată foarte bine în caz ne nevoie. Nicio specie nu are dinţi, şi prin urmare, niciun pangolin nu poate muşca sau mesteca. Se hrănesc doar cu furnici, termite şi alte specii de insecte terestre. Când întâlnesc un mușuroi de furnici sau termite, ospățul e gata!
Dacă în trecut trăiau mai multe specii, unele de dimensiuni relativ mari, astăzi mai supraviețuiesc doar 9 specii de pangolini, o parte din ele aflate în pericol major de dispariţie.
Panglionul este o atracție pentru braconieri, în decursul a 10 ani au fost uciși peste un milion de mamifere. Ei sunt vânați şi pentru carnea şi solzii lor în Asia şi Africa, traficul fiind alimentat în special de cererea din China şi Vietnam, potrivit organizațiilor pentru drepturile animalelor. Pangolinii sunt foarte cautați şi de chinezi, deoarece aceștia consideră carnea bietului mamifer drept o delicatesă cu puternic efect afrodisiac. Tot chinezii cred că solzii de pangolin au proprietăţii antiinflamatorii, îmbunătăţesc circulaţia sangvină, lactația la femei, astm şi artrita. De asemenea in Asia, panglionul este utilizat în scopuri medicinale deoarece, după cum afirmă cercetătorul John R. Platt, solzii acestuia pot vindeca anumite forme de cancer și pot ajuta oamenii să slăbească.
Dorința oamenilor de a consuma carnea şi solzii animalului l-a făcut pe acesta să fie pe cale de dispariţie. Populația de pangolin malaezian a scăzut cu 80% în ultimi 21 de ani. Restricția interzice comercializarea a șapte specii de pangolin, termenii fiind foarte stricți. Afla mai multe despre acest animal ciudat pe descoperă.ro
